Coada de șopârlă

Nu știu dacă azi co­pi­lă­ri­ile mai sunt așa de aproape de na­tură cum erau acum pa­tru­zeci de ani. Mie mi se în­tâm­pla ade­sea să mă aflu în ve­ci­nă­ta­tea plan­te­lor și mi­ci­lor ani­male în in­cur­siu­nile zil­nice ale ce­tei de co­pii cu care hă­lă­du­iam prin va­can­țele de vară. Și-mi amin­tesc foarte clar de șo­pâr­lele pe care le gă­seam la tot pa­sul — spec­ta­cu­los co­lo­rate în verde, iuți ca o zvâr­lugă, mlă­di­oase și te­mă­toare. Obiș­nu­iam să le prin­dem de coadă și să le imo­bi­li­zăm doar ca să ve­dem cum, după o zba­tere inu­tilă în ten­ta­tiva de a scăpa, își des­prin­deau de corp coada cap­tivă și fu­geau că­tre li­ber­tate. Pe urmă sim­țeam un pic de re­gret că le-am chi­nuit, dar mă con­so­lam ști­ind că le vor crește alte cozi și toate vor fi cum au fost.

Cam așa su­ge­rează și Mo­ise Gu­ran că ar tre­bui să facă Mol­dova cu Trans­nis­tria. Prinsă de ruși în cleș­tele ferm al pre­zen­ței mi­li­tare, bu­cata aceea de pământ e coada de șo­pârlă care ține în­treaga țară imo­bi­li­zată la che­re­mul Mo­sco­vei. Iar Mo­ise zice că ar tre­bui să‑i dea dru­mul, să o pi­ardă, pen­tru a se salva și a fugi spre li­ber­tate.  Căci nici ade­ra­rea la UE, nici uni­rea cu Ro­mâ­nia nu sunt po­si­bile dacă pe te­ri­to­riul său se află trupe ru­sești. Să fie chiar așa de simplu?!?

Fă­când ges­tul de re­nun­țare la Trans­nis­tria, Mol­dova des­chide ca­lea unei ane­xări le­gi­time a aces­tei re­giuni la Ru­sia. Pen­tru că dacă Mol­dova se poate uni cu Ro­mâ­nia, de ce nu ar pu­tea și Trans­nis­tria să se unească cu Ru­sia? Cu alte cu­vinte le-am da ru­și­lor un loc nu­mai bun de am­pla­sat mai multe trupe și echi­pa­mente mi­li­tare, ca o per­ma­nentă ame­nin­țare la adresa NATO. Nu e chiar un sce­na­riu ve­sel. Pe de alta parte nici si­tu­a­ția ac­tu­ală nu e cea mai roză, ca un fel de si­tu­a­ție de pat în șah. Al­ții ar spune că ru­șii deja sunt acolo, deci nu e ca și cum abia acum ar fi in­vi­tați să con­tro­leze te­ri­to­riul trans­nis­trean. Așa e, sunt, dar nu au chiar li­ber­ta­tea de a face orice, tre­buie să men­țină niște apa­rențe di­plo­ma­tice — n‑ar pu­tea de pildă să in­sta­leze acolo niște ra­chete de-alea, știți voi de care…

E un preț care me­rită plătit pen­tru ca Mol­dova să in­tre în UE? Sau me­rită doar dacă se face uni­rea? Am vrea Mol­dova îna­poi așa de mult că am fi gata să ne în­ve­ci­năm cu rușii?

Fraţi mol­do­veni, aveţi de luat nişte decizii! După în­tâl­ni­rea din­tre Bă­sescu și Ti­mofti de la Iași, a de­ve­nit foarte clar fap­tul că cei doi li­deri știu pro­ba­bil mai mult de­cât pot să spună, le­gat de imi­nența unei tul­bu­rări în Trans­nis­tria (sau poate chiar pe tot țăr­mul ucrai­nian al Mă­rii Negre).

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...