Cine fură din magazine

Re­cu­nosc că nu în­țe­leg de­loc de ce e in­fla­ția asta de oa­meni de pază și se­cu­ri­tate în Ro­mâ­nia. Ori­unde te în­torci, ori­unde te su­cești, dai de câte un neică îm­bră­cat într‑o uni­formă a vre­u­nei firme de pază, care se fâ­țâie de colo-colo în­cer­când să pară im­pre­sio­nant și vigilent.

Ma­jo­ri­ta­tea agen­ți­lor de pază sunt vai de ca­pul lor. Nici eu, care nu‑s nici pe de­parte vreun spe­cia­list în lupta de stradă sau arte mar­ți­ale, nu m‑aș teme să‑i iau de gu­ler (nu că aș face‑o, n‑am nici un mo­tiv). În­de­o­bște sunt niște ne­nici aduși de prin co­mu­nele în­con­ju­ră­toare, cu ma­niere de Po­cre­aca și un IQ din două ci­fre, fe­ri­ciți să câștige și ei un ban fără să se rupă cu munca. Față de efor­tul pe care tre­buie să‑l faci în agri­cul­tură, e mult mai mișto să stai de paza în mar­gi­nea unei curți, scui­pând se­mințe și flu­ie­rând câi­nii ca să nu se mai ia de trecători.

Dar cei a că­ror pre­zență este cea mai in­ex­pli­ca­bilă sunt cei din su­per­mar­ke­turi. Pos­tați la ca­pă­tul ca­se­lor de mar­cat, se mută de pe un pi­cior pe al­tul hol­bându-se tâmp la cli­en­ții ma­ga­zi­nu­lui. Care e ro­lul lor? Cum ar pu­tea trece ci­neva cu marfă ne­plătită fără să‑l vadă lu­cră­to­rul de la casă? Sau lu­cră­to­rul e și el sus­pect de co­la­bo­ra­ți­o­nism într-ale furatului?

În unele ma­ga­zine aces­tor per­so­naje li se în­cre­din­țează sar­cini mai im­por­tante, cum ar fi po­se­sia cheii de co­rec­ție de la ca­sele de mar­cat. O dublă în­ca­sare a unui pro­dus sau un cod ero­nat duce la ape­la­rea per­soa­nei cu pri­cina, care apare prompt cu in­stru­men­tul de de­blo­care, per­mițând re­pa­ra­rea ero­rii. Nu în­treabă des­pre ca­uza ero­rii pen­tru că nici nu cred că ar pri­cepe ex­pli­ca­ția. Ade­sea con­stați fără du­biu că în­tre ca­si­eri și ei există o co­la­bo­rare me­ca­nică, lip­sită to­tal de ro­lul de con­trol care se pre­su­pune că li s‑a în­cre­din­țat. Și atunci care e ros­tul lor?

Unii mai stau la ie­și­rea din ma­ga­zin și îți cer bo­nul, pe care îl stu­di­ază cu o apro­xi­ma­tivă pre­o­cu­pare, după care îți pun o ștam­pilă pe el și te lasă să pleci. Pe cine ve­ri­fică? Pe cli­ent, în­cer­când să‑i de­pis­teze pe cei care au re­u­șit să stre­coare un pro­dus fără să‑l plă­tească? Pe ca­sier, în­cer­când să‑i des­co­pere ero­rile de încasare?

Toate as­tea par cu atât mai inu­tile atunci când afli că, de fapt, pro­blema fra­u­de­lor din ma­ga­zine nu sunt cli­en­ții, ci angajații.

An­ga­ja­ţii din su­per­mar­ket sunt res­pon­sa­bili pen­tru două tre­imi din fraude Două tre­imi din fra­u­dele co­mise în su­per­mar­ket sunt da­to­rate an­ga­ja­ţi­lor, cu în­gă­du­inţa ce­lor de la pază, a de­cla­rat, mier­curi, Ga­briel Pa­vel, di­rec­tor de mar­ke­ting al RBC, in­te­gra­tor şi fur­ni­zor de ser­vi­cii IT pen­tru lanţu­rile lo­cale de retail.

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...