Remarcasem nu demult un articol care vorbea despre generalul american George Pomuț, un emigrant român cu experiență militară, care a ajuns să joace un rol semnificativ în războiul de secesiune. Între altele el a fost unul dintre cei care au negociat cu Rusia cumpărarea statului Alaska pentru a‑l include teritoriului american. La vremea aceea rușii se temeau că îl vor pierde oricum, în vreun război cu occidentalii, după ce tocmai încasaseră o mamă de bătaie de la ei în războiul Crimeii. Așa că au vândut Alaska cu vreo 7,2 milioane de dolari, bani mulți la vremea aceea.
Achiziția a stârnit o sumedenie de controverse în America, ajungându-se până la a‑l face nebun pe Bill Seward — principalul negociator american — pentru că a acceptat un preț așa de mare. Lucrurile fuseseră deja făcute însă, iar mai apoi domnul Gigi Pomuț a fost trimis consul la Saint Petersburg, ceea ce azi s‑ar fi interpretat ca o sinecură cel puțin dubioasă după așa o tranzacție. Fapt este că domnul consul general a rămas până la moarte în Rusia, fiind înmormântat la Smolensk.
Ulterior s‑a dovedit că Alaska era plină de petrol și gaze, ca să nu mai pomenesc de mulții americani care se vor fi îmbogățit în epoca căutătorilor de aur. Dar dincolo de toate, privind la istoria mai recentă, nu poți să nu te întrebi cum ar fi arătat balanța puterii mondiale dacă Alaska ar fi fost rusească, iar URSS ar fi fost bine înșurubat în coasta Americii de Nord, etalându-și frumusețe de ogive nucleare îndreptate prietenește către americani și canadieni. Probabil că lucrurile ar fi fost mult mai complicate pentru toată lumea occidentală și pentru democrație.
Crimeea pierdută în 1856 a revenit până la urmă rușilor. Însă Alaska a rămas, din fericire, americană. Prețul plătit atunci ar însemna azi vreo 433 miliarde de dolari. Adică vreo 3% din PIB-ul Statelor Unite. Până la urmă n‑a fost o afacere chiar proastă, nu?
Lasă un comentariu