A fura, a cerși, a parveni

Ro­mâ­nia ce­le­brează nor­ma­li­ta­tea, într-atât de rară a de­ve­nit. O tâ­nără gă­sește un por­to­fel cu mulți bani și îl duce la po­li­ție. Lu­mea e ui­mită. Lo­re­dana e ți­gancă și e să­racă — mo­tiv de și mai adâncă mi­rare. Mai îna­inte de a se afla toate de­ta­li­ile în­tâm­plă­rii, sa­tul a au­zit că o ți­gancă a ajuns la po­li­ție cu un por­to­fel și a con­clu­zio­nat sec: pre­cis a fu­rat ba­nii. Nici mă­car în si­nea lor nu s‑au do­je­nit atunci când au aflat ade­vă­rul. Pen­tru că în Ro­mâ­nia a fura un por­to­fel face parte din normalitate.

Presa a vi­zi­tat co­cioaba în care Lo­re­dana lo­cu­iește îm­pre­ună cu pă­rin­ții, fra­ții și co­piii săi. Pai­spre­zece su­flete în două-trei ca­mere mici, ri­di­cate din pa­iantă. Să­ră­cie lu­cie. Te­le­vi­ziu­nile por­nesc o cam­pa­nie de strân­gere de fon­duri ca să se ri­dice o casă mai bună pen­tru Lo­re­dana și fa­mi­lia ei. Eu­ropa FM îi oferă timp de zece luni câte o mie de lei, suma pe care ea a returnat‑o la po­li­ție. În in­ter­viu­rile lu­ate Lo­re­dana vor­bește sim­plu și con­ving­ă­tor des­pre fap­tul că ba­nii din por­to­fel nu i se cu­ve­neau pen­tru că nu a mun­cit pen­tru ei. Și ada­ugă că, dacă n‑are ce mânca, mai bine cer­șește de­cât să fure. Așa a învățat‑o mama ei. Pen­tru că în Ro­mâ­nia a cerși face parte din normalitate.

La mai pu­țin de două sute de ki­lo­me­tri dis­tanță Cur­tea de Apel Bu­cu­rești con­tra­zice o in­stanță su­pe­ri­oară ei — Îna­lta Curte de Ca­sa­ție și Jus­ti­ție — și de­clară că Mir­cea Dia­conu poate to­tuși să can­di­deze la ale­ge­rile eu­ro­par­la­men­tare. Mo­ti­va­ția este stu­pe­fi­antă: le­gea este am­bi­guă și, în acest caz, pe­ten­tu­lui i se dă drep­tate. Cu alte cu­vinte nu e vorba de jus­ti­ție, ci de echi­voc. Ac­to­rul ju­bi­lează, va pu­tea să joace ro­lul de de­pu­tat pe scena eu­ro­peană, la care se pare că as­piră cu ar­doare. N‑o să fie Mir­cea Dia­conu cel mai prost eu­ro­par­la­men­tar ro­mân — stan­dar­dele sta­bi­lite de EBA sunt greu de do­bo­rât — dar ca­lea pe care ajunge acolo îl de­zo­no­rează. Rămâne de vă­zut ce pla­nuri im­por­tante are ca eu­ro­par­la­men­tar, de s‑a bă­tut cu atâta ar­doare să ajungă acolo.

Până la bi­lanț, fap­tele vor rămâne. A cer­șit pro­tec­ția Se­na­tu­lui în fața ANI, a cer­șit sus­ti­ne­rea PNL pen­tru eu­ro­par­la­men­tare, a pri­mit po­mana spri­ji­nu­lui me­di­a­tic al An­te­nei 3 și până la urmă mâna jus­ti­ției i‑a arun­cat în poală hâr­tia care îi des­chide ca­lea spre Bru­xe­l­les. Nu pen­tru că a avut drep­tate, ci pen­tru că le­gea e in­ter­pre­ta­bilă. Pe ușa din dos a po­li­ti­cii Mir­cea Dia­conu se pre­gă­tește să de­vină euro-im­pos­tor. Pen­tru că în Ro­mâ­nia a par­veni face parte din normalitate.

---

Comentează pe Facebook...

---

---

Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Leave this field empty if you're human: