Un an de shopping fericit

Pe prima pa­gină a apli­ca­ției de in­ter­net ban­king pe care o fo­lo­sesc e o re­clamă mare care mă in­vită la un an de sho­pping fe­ri­cit. M‑am imu­ni­zat com­plet la ge­nul ăsta de pu­bli­ci­tate și aproape că nici n‑o mai ob­serv — cu toate as­tea se pare că ea are to­tuși suc­ces, deci or fi fi­ind unii care ur­mează link-ul și aplică pen­tru cre­di­tul ofe­rit. Și mă în­treb une­ori: cine or fi aceia care își do­resc un an de sho­pping fericit?

Eu am cres­cut într‑o fa­mi­lie în care ba­nii tre­bu­iau bine cal­cu­lați — n‑am ră­mas nici­o­dată flămând, dez­bră­cat sau bol­nav, dar nu aveam nici de arun­cat pe geam, așa că am de­prins de la bun în­ce­put obiș­nu­ința chi­b­zu­in­ței. Din mo­ti­vul ăsta, poate și din al­tele de care nu sunt con­ști­ent, am avut în­tot­dea­una groază de ideea de a mă în­da­tora, con­si­de­rând că e mai lesne să îmi im­pun as­tăzi niște con­strân­geri de­cât să îmi ama­ne­tez vi­i­to­rul. Până la urmă am ajuns to­tuși să fac un cre­dit — ca mai toată lu­mea — și con­stat că te­me­rea des­pre apă­sa­rea psi­ho­lo­gică pe care o aduce im­pla­ca­bila rată lu­nară nu e o po­veste, există cu adevărat.

Dar mă uit în ju­rul meu și văd cu mi­rare cum lu­mea ce­dează des­tul de ușor la ten­ta­ția plă­ce­rii ime­di­ate, plătită din ba­nii pe care azi nu‑i au, dar speră să‑i câștige mâine. Un drept­unghi de plas­tic cu un cip elec­tro­nic plă­tește vi­sele fi­e­că­ruia cu bani in­e­xis­tenți în re­a­li­tate. E de mi­rare — mă­car pen­tru mine e așa — cum lu­mea nu se pră­bu­șește sub apă­sa­rea co­lo­sală a aces­tei min­ciuni pla­ne­tare nu­mită sis­tem ban­car. Însă oa­me­nii au în­cre­dere în el și se lasă pradă pro­mi­siu­ni­lor sale de fe­ri­cire — tre­buie să chel­tui acum, ca să fii fe­ri­cit, ca să simți că trăiești.

Și pro­ba­bil că to­tul s‑ar pră­buși ca un cas­tel din cărți de joc dacă n‑ar exista li­mite în care poți să-ți ne­go­ciezi vi­i­to­rul. Ban­che­rul nu te lasă să te în­da­to­rezi mai mult de­cât vei pu­tea plăti în res­tul vie­ții tale, ris­cul lui nu e parte din joc. Poți chel­tui în avans doar atât cât vei pu­tea în­toarce, dim­pre­ună cu do­bânda. Dacă tră­iești din pro­pria muncă, un an de sho­pping fe­ri­cit va fi ur­mat cân­dva de alți ani de amare con­strân­geri. Cui îi pasă? Așa că fii fe­ri­cit acum. Mâine nu există. Sau dacă există, nu contează.

Co­ple­și­to­rul munte de da­to­rii al Europei Eco­no­mia Eu­ro­pei se re­dre­sează, în­ce­tul cu în­ce­tul. În ace­lași ritm, însă, cresc da­to­ri­ile. Ce­lor pu­blice li se ală­tură și pa­si­vele sec­to­ru­lui pri­vat. Să fie „ier­ta­rea de pă­cate” sin­gura stra­te­gie de ieșire?

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...