Nu zic că limba română e ușoară. Mulțimea de excepții ale gramaticii poate înnebuni un străin care încearcă să o învețe — am mărturii în acest sens — și cu siguranță că e o legătură directă între încâlceala sintactică și morfologică a limbii și tentația noastră națională de a adăuga oricărei legi un noian de excepții, până când regula se sufocă și devine inaplicabilă din cauza lor. Astea fiind spuse, rămân totuși la părerea că pentru un român vorbirea corectă a limbii este o dovadă de respect și — dacă vreți — de autentic patriotism.
În ultima vreme constat că se răspândește o nouă eroare de exprimare: confuzia dintre “datorită” și “din cauza”. Aud tot mai des formulări de genul “datorită ploii m‑am udat până la piele” sau “din cauza lui am reușit să ajung la timp”. Oameni buni, să recapitulăm: datorită se folosește când din relația de cauzalitate a generat un efect benefic, pozitiv, dorit. Din cauza se folosește când efectul produs de cauză este nedorit, negativ. Deci “datorită lui am ajuns la timp” și “din cauza ploii m‑am udat până la piele”. Ok?
Mai nou văd că și în presă apar exprimări din astea nefericite: Rusia oferă Ucrainei un ultimatum în legătură cu plata gazelor naturale. Un ultimatum nu se oferă, că nu e cadou. Un ultimatum se dă. Adică se bagă pe gât. Așa cum ar fi trebuit să i se bage cartea de gramatică jurnalistului care a compus titlul ăsta.
Lasă un comentariu