De la o vreme încoace fotbalul românesc are o evoluție stranie. Și poate că evoluție — termen care sugerează progresul — e un cuvânt nepotrivit în contextul despre care discutăm. Pentru că numai de progres nu poate fi vorba. O mulțime de echipe semnificative au probleme financiare tot mai mari, iar performanțele sportive se prăbușesc constant. Să fie oare fundul gropii, de unde fotbalul românesc va renaște?
La FRF s‑a schimbat conducerea, iar noul președinte — Răzvan Burleanu — pare determinat să schimbe lucrurile. Contestațiile curg în jurul său și nu se știe cum se va sfârși epopeea înlocuirii lui Mircea Sandu, naș al fotbalului românesc timp de mulți ani. Unii cred că Burleanu va pica, pentru că a fost impus de politic. Alții zic că va rezista și va face curățenie în fotbal. Ceea ce sper și eu. La LPF, Gino Iorgulescu nu dă încă semnele unei transformări serioase, părând că lasă lucrurile să curgă în ritmul și după regulile trecutului. Campionatul intern se destramă treptat si probabil că în curând nu vor mai fi prea mulți bani de învârtit, ceea ce va scădea și mai mult interesul pentru investiții în fotbal.
Dacă ne uităm puțin retrospectiv la ceea ce s‑a întâmplat în ultimii douăzeci de ani constatăm că fotbalul n‑a fost decât o mare afacere cu carne vie, dirijată de câțiva păpușari. Majoritatea dintre ei sunt acum după gratii, plătind mult prea târziu și prea puțin dezastrul financiar și mediatic pe care l‑au generat prin acțiunile lor. Din rămășițele generației de aur, creată de blamatul regim comunist, s‑au încropit primele afaceri bănoase pentru samsarii de jucători.
Unii au înțeles destul de repede că jucătorii talentați pot fi umflati mediatic, promovați prin intermediul naționalei de fotbal cu colaborarea selecționerului și a șefului FRF și vânduți la cluburi din străinătate pe sume frumușele. Câștiga patronul clubului care vindea, câștiga și impresarul, câștiga și jucătorul. Toată lumea părea fericită, doar că în urma acestor afaceri fotbalul nu câștiga nici o lețcaie în investiții la baza sa, acolo de unde ar fi trebuit să crească alte valori.
Nivelul campionatului a fost nițel ridicat cu jucători străini aduși din alte zări, precum portughezii de la CFR Cluj sau africanii de la Vaslui și Pandurii. Echipele în care au jucat au avut performanțe notabile pentru nivelul campionatului intern, semn că valoarea poate fi cultivată. Însă așa-zișii investitori din fotbal n‑aveau nici un gând de a crea performanță sustenabilă — campionatul a fost săltat calitativ doar pentru că din cupele europene se căștigau bani. A fost și asta o ciupeală, a doua ca mărime, care s‑a stins și ea la fel ca vânzările de talente pentru că nu s‑a făcut nimic pentru a o susține pe termen lung.
N‑am putut niciodată să pricep de ce oameni inteligenți se duc pe stadioane și zbiară ca niște apucați în sustinerea unei echipe de club sau naționale, atunci când știu că totul e de fapt o punere in scenă pentru ca niște șmecheri să se aleagă cu bani. Dar sunt sigur că inutilele lor zbateri în tribune și peluze serveau cu brio scopului mercantil al întregii afaceri care este azi fotbalul. Spectacolul trebuie să fie complet pentru ca banii să curgă spre buzunarele băieților deștepți.
Iar acum constatăm că Dinamo intră în faliment, Sportul a închis baraca, Rapid e în liga 2 și nu primește licență de promovare, Poli Timișoara a dispărut din cauza unor scandaluri avocățești, iar Craiova nu se mai știe dacă există sau nu. În locul lor apar echipe meteorice precum Unirea Urziceni, CS Otopeni, Botoșani, Concordia Chiajna sau FC Clinceni. Cine le finanțează și de ce sunt împinse spre prima ligă, nimeni nu știe. De ce mor după doar câteva sezoane, iar nu se știe. Dar mă tem că în ritmul ăsta nu va mai trece mult până când vom discuta aprins despre cine câștigă campionatul: Chiajna sau Clinceni?
Lasă un comentariu