Prezumpția de vinovăție

În fi­e­care zi ci­tesc des­pre noi ares­tări pe care le face DNA — sunt câte două-trei în mai fi­e­care zi, ale unor nume mai mult sau mai pu­țin ră­su­nă­toare. Ma­la­xo­rul jus­ti­ției por­nește apoi greu pen­tru fi­e­care îm­pri­ci­nat, scâr­țâind din ro­țile în­cle­iate de co­rup­ție și ne­pă­sare, dar tre­bu­ind să mes­tece fi­e­care do­sar, să‑l în­toarcă pe o parte și pe alta și apoi să‑l îm­pingă în­cet printr‑o ima­gi­nară pâl­nie, pro­nun­țând o con­dam­nare, într-un târ­ziu. Pri­cep că jus­ti­ția tre­buie fă­cută cu chi­b­zu­ință pen­tru ca vi­no­vă­ția să fie pe de­plin de­mon­strată, dar ceva mai multă di­li­gență ar fi pro­ba­bil utilă în vre­mu­rile astea.

Și nu poți să nu te în­trebi de unde vin toate aceste des­co­pe­riri ale unor fapte ile­gale, cum de până acum nu s‑a știut de ele și, brusc, ca la un semn, ies toate la su­pra­față? Ești mai de­grabă în­cli­nat să crezi că po­tlo­ga­rii și fap­tele lor erau de mult cu­nos­cuți, dar se aș­tepta un sem­nal po­li­tic, poate al cuiva din in­te­ri­o­rul Ro­mâ­niei sau poate al ma­re­lui li­cu­rici, să se dea curs tu­tu­ror do­sa­re­lor care își în­gro­șau fi­lele cu fi­e­care zi. Dacă ci­neva ar face un ta­blou com­plet al acu­za­ți­i­lor am fi cu si­gu­ranță în­gro­ziți de am­ploa­rea in­frac­țio­na­li­tă­ții ge­ne­rate de me­diul po­li­tic. Chiar dacă știam că există, ve­de­rea ei în ade­vă­ra­tele sale di­men­siuni, ne-ar speria.

Gâ­tul ima­gi­na­rei pâl­nii a jus­ti­ției e prea în­gust pen­tru nă­vala de acu­zați care își aș­teaptă sen­tin­țele. În frun­tea lor, ob­tu­rând parcă în­tre­gul me­ca­nism, se află Va­ra­nul Ve­ros, ta­tăl tu­tu­ror po­tlo­ga­ri­lor, ji­go­dia su­premă. Nu-mi pot îm­pie­dica gân­dul că, o dată ce el va fi con­dam­nat, în­tre­gul pro­ces al jus­ti­ției ar ră­su­fla eli­be­rat și ar în­cepe să-și miște ro­tițele cu mai multă vi­teză. Pro­ba­bil că e doar o im­pre­sie, însă chiar de n‑ar fi așa, mă­car la nivel men­tal Ro­mâ­nia ar ră­su­fla un pic ușu­rată, scă­pată de con­sti­pa­ția pe care acest de­șeu uman i‑o produce.

Cred că, pri­vind în urmă la mul­ți­mea de con­dam­nări din ul­tima vreme, am pu­tea con­clu­ziona că ma­jo­ri­ta­tea acu­za­ți­lor din rân­dul cla­sei po­li­tice și a cli­en­te­lei lor s‑au do­ve­dit a fi până la urmă vi­no­vați. Și poate că pen­tru o vreme am pu­tea schimba re­gu­lile jus­ti­ției — chiar dacă asta con­tra­vine drep­tu­lui eu­ro­pean — de­cla­rând că orice po­li­ti­cian acu­zat de co­rup­ție be­ne­fi­ci­ază de pre­zump­ția de vinovăție.

---

Comentează pe Facebook...

---

---

Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Leave this field empty if you're human: