Am bă­gat de seamă că ăi mai pri­ce­puți oa­meni de afa­ceri din Ro­mâ­nia sunt cei care lu­crează în vân­zări. E de ajuns să li te ală­turi la o bere sau un pa­har de șpriț și să-ți no­tezi toate ade­vă­ru­rile pe care ei le de­cre­tează cu voce si­gură și ges­turi largi pen­tru ca suc­ce­sul fi­nan­ciar al în­tre­prin­de­ri­lor tale să fie garantat.

De­u­năzi, la o masă ală­tu­rată ce­lei la care mă aflam se des­fă­șura prân­zul unei echipe re­gio­nale de vân­zări. Ma­și­nile din par­care, pur­tând brand-ul com­pa­niei, le dez­vă­lu­iau iden­ti­ta­tea cor­po­ra­tistă, dar eu am să păs­trez dis­cre­ția în pri­vința ei. Unul din­tre ei, mai so­nor și mai dez­inhi­bat, s‑a apu­cat să ex­plice ce­lor­lalți prin­tre îm­bu­că­tu­rile de carne și sor­bi­tu­rile de vin tai­nele pro­fi­ta­bi­li­tă­ții în agricultură.

Așa am aflat cu to­ții că un­chiul unui pri­e­ten de-al său – fost șef de IAS, deci ex­pert, a spus el punc­tând cu de­ge­tul ară­tă­tor în sus ca să dea și mai mare gre­u­tate vor­be­lor sale – îi dez­vă­lu­ise se­cre­tele afa­ce­ri­lor agri­cole. Mă aș­tep­tam să aud cel pu­țin vreo cinci-șase “po­runci” ale agri­cul­to­ru­lui de suc­cess, însă ju­nele co­mer­ci­ant ne‑a lă­mu­rit pe toți: sunt doar două.

Prima e cât se poate de sim­plă: tre­buie să ai cel pu­țin 100 de hec­tare de pământ. Sub ci­fra asta nu e afa­cere, e ho­bby, o faci din plă­cere, dar pro­fit n‑ai cum să scoți. Cea de‑a doua e încă și mai seacă: tre­buie să ai o sursă de apă pen­tru iri­ga­ție. Pen­tru că dacă te ba­zezi doar pe Doamne-Doamne – aici de­ge­tul ară­tă­tor a punc­tat din nou în sus, sub­li­ni­ind ve­ci­nă­ta­tea din­tre un­chiul ex­pert și Ăl de ne tri­mite plo­ile – ești pier­dut, un an faci re­coltă și trei nu.

M‑am gân­dit că, dacă ar fi să aplic ra­țio­na­men­tul său, Bă­ră­ga­nul ar tre­bui în­chis din mo­tive de in­dec­vare lo­gis­tică. Pe urmă mi-am dat seama că prima sa re­gulă scoate din dis­cu­ție toți ță­ra­nii ro­mâni, trimițându‑i ire­fu­ta­bil în bra­țele unui etern faliment.

Vi­ziu­nea noas­tră na­țio­nală des­pre afa­ceri este una ra­di­cală: ori ne îm­bo­gă­țim în trei zile, ori nu are rost să ne mai apu­căm. Ire­me­di­a­bili ro­man­tici ai eco­no­miei ru­rale, ță­ra­nii ro­mâni con­ti­nuă de se­cole ho­bby-ul lor agricol.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.