Pentru că pedalez deja de ceva vreme prin deosebit de pitoreasca noastră capitală, m‑am gândit să adun experiențele mele de biciclist într‑o colecție de legi, teoreme și observații, cu scopul declarat de a le împărtăși cu alți bicicliști de ocazie. Firește, țelul final este acela de a stăpâni la perfecție arta de a bicicli prin București, o întreprindere care îți întărește organismul, îți călește caracterul și îți îmbogățește vocabularul cu expresii pe care nici credeai că le-ai putea gândi, darămite rosti.
Iată-le:
Teorema de existență (în care se stabilește cine și ce): Biciclistul este acel participant la trafic despre care șoferii consideră că se mișcă prea încet și n‑are ce căuta pe stradă și pietonii consideră că se mișcă prea repede și n‑are ce căuta pe trotuar.
Corolarul teoremei de existență: Biciclistul n‑are ce căuta.
Legea spațiului îngust: Dacă între un biciclist și un pieton ce se deplasează în sens opus se află o porțiune îngustă unde nu este loc pentru amândoi atunci pietonul va avea întotdeauna viteza potrivită pentru a se intersecta cu biciclistul exact în acel loc.
Prima completare la legea spațiului îngust: Pentru că intersectarea să se producă în porțiunea cea mai îngustă este necesar și suficient fie ca pietonul să observe din timp biciclistul, fie ca biciclistul să nu observe pietonul.
A doua completare la legea spațiului îngust: Dacă biciclistul va modifica viteza, fie accelerând, fie încetinind, pietonul va acționa de așa natură încât teorema să rămână valabilă.
Legea mișcării browniene: Dacă există suficient spațiu de trecere de ambele părți ale unui pieton aflat în mișcare, atunci pietonul își va schimba direcția de mers către partea pe care biciclistul încearcă să treacă.
Completare la legea mișcării browniene: Dacă biciclistul se va răzgândi, pietonul va acționa în așa fel încât teorema să rămână valabilă. La nevoie, pentru respectarea teoremei, pietonul va țopăi dintr‑o parte în alta.
Legea volumelor: Volumul muzicii în căștile unui pieton este direct proporțional cu strădania unui biciclist de a‑l avertiza din timp prin sonerie.
Observație la legea volumelor: Goarna cu aer comprimat e sfântă.
Legea liniilor ajutătoare: Pista de biciclete este locul preferat de deplasare al oricărui pieton, oferindu‑i prin culoarea sa diferită ușurință în a menține direcția.
Preambulul legii liniilor ajutătoare: Menținerea direcției fără linii ajutătoare este extrem de solicitantă intelectual pentru orice pieton.
Legea termodinamicii bicicliste: Pietonii se vor feri din calea unui biciclist pe care l‑au observat din timp cu o viteză invers proporțională cu temperatura exterioară.
Legea integralității: Pietonii tind să ocupe integral un spațiu de trecere pe care circulă și bicicliști, desfășurându-se uniform pe toată lățimea sa.
Completarea legii integralității: Dacă numărul lor nu permite ocuparea integrală a spațiului de trecere, pietonii aplică legea mișcării browniene.
Legea trecerii de pietoni: Dacă mai mulți șoferi opresc voluntar pentru a da prioritate unui biciclist ce așteaptă la trecerea de pietoni, atunci întotdeauna va exista cel puțin unul care să strige: bă, legea zice că la trecerea de pietoni te dai jos de pe bicicletă, da?
Paradoxul legii trecerii de pietoni: Dacă biciclistul se conformează legii, traversarea va dura mai mult, enervând șoferii.
Corolarul paradoxului legii trecerii de pietoni: Traversarea străzii enervează șoferii.
Legea automobilistului: Nu dori moartea unui biciclist, fă‑l să și‑o dorească singur.
Legea depășirilor: Distanța laterală dintre un biciclist și mașina care îl depășește este direct proporțională cu coeficientul de inteligență al șoferului.
Corolarul legii depășirilor: Părul blond al șoferului tinde să micșoreze această distanță.
To be continued…
23:07
Ivona: Foarte posibil, trec pe acolo cand merg la serviciu.
23:07
Sorin, ieri dimineata bicicleai prin Primaverii? Mi s‑a parut ca te zaresc (in timp ce ma deplasam cu masina cu viteza melcului 😉
16:07
N‑am avut plăcerea, încă 🙂 Avantajul de a locui în nordul Bucureștiului.
15:07
Despre caini, nimic ?