Pen­tru că li­be­ra­lis­mul ca­pi­ta­list nu re­u­șește să se re­for­meze și să ofere so­lu­ții pen­tru cri­zele con­su­me­riste pe care el în­suși le‑a creat, se cre­ează un spa­țiu ide­o­lo­gic con­for­ta­bil pen­tru te­o­rii se­mi­docte, con­stru­ite pe te­me­li­ile na­țio­na­lis­mu­lui. O do­vadă este dis­cur­sul pre­mi­e­ru­lui ma­ghiar, care nu se sfi­ește să ad­mire din in­te­ri­o­rul Uniu­nii Eu­ro­pene sis­te­mele po­li­tico-eco­no­mice ale unor state pre­cum China și Ru­sia. Pa­ra­do­xul nu este ne­a­pă­rat unul ide­o­lo­gic, pen­tru există loc pen­tru su­fi­cientă li­ber­tate ide­o­lo­gică în sâ­nul Uniu­nii, ci mai de­grabă unul al sis­te­me­lor de va­lori, căci UE pro­mo­vează de­mo­cra­ția, li­ber­ta­tea in­di­vi­du­ală și sta­tul de drept, în timp ce exem­plele li­de­ru­lui ma­ghiar se în­scriu în sfera au­to­ri­ta­ris­mu­lui de stat, con­tro­lu­lui strict al in­di­vi­du­lui și co­rup­ției juridice.

Este un lu­cru deja bi­ne­cu­nos­cut fap­tul că Ru­sia își do­rește un spa­țiu-tam­pon în­tre ea și Uniu­nea Eu­ro­peană / NATO. În­tre­ba­rea mai in­te­re­santă este de ce. Ce îi în­gri­jo­rează în pri­vința unei ast­fel de pro­xi­mi­tăți? Li se pare con­ta­gi­oasă de­mo­cra­ția? Este oli­gar­hia rusă — cea care se află la con­du­cere prin li­de­rii săi — în­gri­jo­rată că po­po­rul rus ar pu­tea să se tre­zească la re­a­li­tate și să în­țe­leagă că este ma­ni­pu­lat gro­so­lan în vir­tu­tea unor in­te­rese de grup? Răs­pun­su­rile date până acum sunt pur spe­cu­la­tive, pro­ba­bil ni­meni nu în­țe­lege pe de­plin com­ple­xi­ta­tea si­tu­a­ției po­li­tico-eco­no­mice din Ru­sia. Dar iată că ac­cen­tele na­țio­na­liste cu care este hră­nit ru­sul de rând pen­tru a i se da o pre­o­cu­pare so­ci­ală și a i se de­via aten­ția de la pro­ble­mele re­ale ale so­ci­e­tă­ții de­vin mo­dele dezi­ra­bile pen­tru țări din chiar in­te­ri­o­rul blo­cu­lui democratic.

Ide­o­lo­gi­ile sea­mănă cu te­o­re­mele ma­te­ma­ti­cii: tre­buie de­mon­strată prac­tic va­la­bi­li­ta­tea lor. Însă în ca­zul li­be­ra­lis­mu­lui ca­pi­ta­list for­mu­la­rea “dacă ceva, atunci alt­ceva” nu poate fi de­mon­strată de­cât că­u­tând me­reu so­lu­ții (în spi­ri­tul ide­o­lo­giei), adică mă­su­rând cu acu­ra­tețe că s‑a în­tâm­plat “ceva” și de­fi­nind lim­pede ce “alt­ceva” tre­buie fă­cut în acea si­tu­a­ție. Con­su­me­ris­mul — adică li­be­ra­lis­mul îm­pins până la li­mi­tele pro­priei sus­te­na­bi­li­tăți — dă semne tot mai clare că re­pre­zintă o di­rec­ție greșită. Anyone who be­li­e­ves in in­de­fi­nite growth on a phy­si­ca­lly fi­nite pla­net is ei­ther mad, or an eco­no­mist ((Ken­neth E. Boulding)). 

Se în­tâm­plă deci “ceva” cu efecte ne­ga­tive asu­pra so­ci­e­tă­ții umane în an­sam­blu, însă li­be­ra­lis­mul în­târ­zie să de­fi­nească ce “alt­ceva” tre­buie fă­cut ca să co­rec­teze pro­ble­mele. În loc să se con­cen­treze pe re­zul­ta­tul pe care ar tre­bui să‑l pro­ducă te­o­ri­ile sale eco­no­mice și po­li­tice, dez­ba­te­rea li­be­ral-ca­pi­ta­listă pare să se ducă mai de­grabă pe me­to­dele și me­tri­cile eco­no­mice care mă­soară cât de grav este acel “ceva” pro­dus. Poate nu mă­su­răm bine și de fapt to­tul e în or­dine, par să spună te­o­re­ti­cie­nii ideologiei.

În acest con­text tot mai in­sta­bil, de­mo­cra­ția dă și ea semne de se­ni­li­zare. Pu­te­rea po­po­ru­lui, mă­su­rată nu în pro­cen­tele de pre­zență la vot, ci în abi­li­ta­tea lui de a lua de­ci­zii în­țe­lepte, scade dra­ma­tic. Con­su­me­ris­mul în­deamnă in­di­vi­dul să se gân­dească la azi, la acum, la acest mo­ment, încurajându‑l să ig­nore vi­i­to­rul, să re­nunțe la ra­țiune în fa­voa­rea im­pul­su­lui emo­țio­nal, iar asta este cu atât mai vi­zi­bil cu cât tra­di­ți­ile de­mo­cra­tice ale unui po­por sunt mai slabe. Pre­o­cu­pați mai mult de in­tes­tine, oa­me­nii de­vin tot mai ne­in­te­re­sați de în­țe­le­ge­rea efec­te­lor pe care vo­tu­rile lor le au în per­spec­tiva tim­pu­lui, fi­ind mult mai sen­si­bili la ceea ce se oferă azi, acum, în schim­bul unui bu­le­tin de vot.

Iar scă­de­rea va­lo­rii prac­tice a de­mo­cra­ției poate fi ușor spe­cu­lată pen­tru a jus­ti­fica ne­voia de au­to­ri­tate cen­trală — iată, de­ci­zi­ile de­mo­cra­tice ne duc că­tre de­cre­pi­tu­dine mo­rală, so­ci­ală și eco­no­mică, se im­pune deci ca un li­der sau un grup să ia frâiele na­țiu­nii și să o sal­veze de la si­nu­ci­dere. Cam asta mi se pare mie că se în­tâm­plă în ul­tima vreme în Eu­ropa — de aici apar oa­meni ca Ma­rine Le Pen, Nigel Fa­rage, Vi­k­tor Or­ban și pro­ba­bil lista va con­ti­nua să cre­ască. Des­ti­nul Uniu­nii Eu­ro­pene — o ali­anță care se ba­zează în pri­mul rând pe ade­rența la un set de va­lori so­cio-eco­no­mice — de­pinde tot mai mult de ca­pa­ci­ta­tea sa de a con­tri­bui la for­mu­la­rea ur­mă­toa­rei ide­o­lo­gii politice.

Vor re­uși eu­ro­pe­nii să scape din cap­cana în­tinsă de ne­buni și de economiști?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Florentina Pancescu

    Cand eram stu­denta exista o re­vista eco­no­mica pu­bli­cata in Franta in care erau ar­ti­cole care te pu­teau tine la cu­rent cu toate dezvol­ta­rile (ca sa zic asa) in ma­te­rie de te­o­rie eco­no­mica si nu numai.…dar nu am mai va­zut asa ceva de prea mult timp…la noi la chi­os­curi se vind re­viste de scan­dal nu de te­o­rie eco­no­mica :). Asa ca sin­cer nu stiu la ce s‑a mai lu­crat.…. deci, tot nu sunt de acord cu tine 🙂 Mai ci­teste tu si spune-ne si noua 🙂

  2. Sorin Sfirlogea

    Deci ai ajuns la con­clu­zia mea Flo­ren­tina, că e greu să pui ceva în loc. Tre­buie să te stră­dui și nu văd pe ni­meni străduindu-se. 🙂

  3. Florentina Pancescu

    Cred ca daca se poate schimba ceva, si­gur nu va veni de la po­li­ti­cieni 🙂 pre­cis sunt oa­meni des­tepti care se gan­desc de ani buni la lu­cru­rile as­tea. E usor sa cri­tici si sa spui ca nu func­tio­neaza, e mai greu sa vii cu ceva de pus in loc.

  4. Georgiana Cobzaru

    Prin ’99 pe cand fa­ceam pre­ga­tire pt ASE, o doamna pro­fe­soara de eco­no­mie ne spu­nea cum, pro­ba­bil peste vreo 80 de ani, eco­no­mia de pi­ata va dis­pa­rea si va fi in­lo­cu­ita de alte concepte/amestec de “economii”…se vede clar ca 80 de ani era prea de­parte si in doar zece ani sis­te­mul ac­tual esu­eaza. In aceste con­di­tii este foarte pre­vi­zi­bil ca si sis­te­mul po­li­tic sa se cla­tine, iar oa­me­nii sunt atat de usor de in­flu­en­tat cand criza le bate la usa…

  5. Florentina Pancescu

    Si care au fost cri­zele pro­vo­cate de con­su­me­rism?.… Pe cand mai stu­diam eu aceste crize, ca­u­zele erau mul­ti­ple si com­plexe. Nu s‑a re­dus niciuna, din cate stiu eu, la sim­plul fapt ca s‑a con­su­mat prea mult… Iar mie ce mi se pare este ca nu se in­ven­teaza ni­mic nou, ci Or­ban si al­tii ca el, im­pru­muta lu­cruri deja spuse de unii ca Mus­so­lini, Hi­tler, etc. Asa ca nu e ni­mic nou sub soare, ome­ni­rea a trait o pe­ri­oada crunta si din ca­uza unora ca ei.…


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.