În ge­nere pros­tia ome­nească este o ine­pu­i­za­bilă sursă de umor. Se­me­nii noș­tri mai pu­țin ar­ti­cu­lați ra­țio­nal pro­duc niște re­mar­ca­bile mo­mente hi­lare, fie prin ceea ce fac ca ur­mare a pu­ți­nă­tă­ții min­ții lor, fie prin ceea ce spun. Aș merge mai de­parte și aș spune că fi­e­care din­tre noi are pro­pri­ile mo­mente de stu­pize­nie, clipe când ra­țiu­nea ne pă­ră­sește și co­mi­tem lu­cruri pe care alt­min­teri nu le-am fi gân­dit. Ceea ce spe­răm este că atunci când miza per­so­nală este im­por­tantă, ra­țiu­nea ne slu­jește co­res­pun­ză­tor și luăm de­ci­zi­ile corecte.

Edu­ca­ția este și ea un com­ple­ment tre­bu­in­cios și sa­lu­tar. Nu ne naș­tem cu ba­ga­jul ne­ce­sar de in­for­ma­ții așa că a acu­mula cu­noș­tin­țele esen­ți­ale e ab­so­lut ne­ce­sar. În va­ri­ile pro­fe­sii pe care le prac­ti­căm cer­ti­fi­ca­rea cu­noș­tin­țe­lor este proba eli­mi­na­to­rie a pă­trun­de­rii într‑o brea­slă — se poate ca unii din­tre noi să fim mai agea­mii, dar o mi­nimă idee des­pre me­se­ria res­pec­tivă e obligatorie.

Aces­tea fi­ind zise, vă in­vit să ur­mă­riți fil­mu­le­țul de mai jos, fă­cut de re­por­te­rii Gândul.info, la ma­ni­fes­ta­ția de la Cotroceni.

După cum ve­deți ele­men­tul co­mun aproape tu­tu­ror in­ter­vi­e­va­ți­lor este in­con­sis­tența lo­gică. Ide­ile lor nu sunt ar­ti­cu­late pe baza unui ra­țio­na­ment de­duc­tiv sau in­duc­tiv, lip­sește com­plet ar­gu­men­ta­ția, în­lo­cu­ită fi­ind de fra­zele au­zite seară de seară la An­tena 3. Unii par chiar bân­tu­iți de tul­bu­rări psi­hice mai grave — de pildă dom­nul acela care hol­bează ochii și de­clamă sa­ca­dat că ave­rea lui Vo­i­cu­lescu tre­buie dată po­po­ru­lui sau doamna din Su­ceava ve­nită să ne in­for­meze că sun­tem ma­ni­pu­lați ener­ge­tic de Bă­sescu și Udrea. Cât de razna tre­buie să fii la minte ca să bați 400 de ki­lo­me­tri pen­tru a te plimba două cea­suri în ju­rul Co­tro­ce­ni­u­lui mâ­nat de ast­fel de con­vin­geri fanteziste?

Dis­func­țio­na­li­ta­tea ma­joră a de­mo­cra­ției mo­derne este că tra­tează toate aceste stu­pize­nii și elu­cu­bra­ții drept opi­nii per­so­nale, la care fi­e­care este în­drep­tă­țit. Într-un mod com­plet de­for­mat, ra­țio­na­men­tul este eli­mi­nat din pro­ce­sul de for­mare a opi­niei și în­lo­cuit cu ci­ta­rea unei surse: cu­tare lu­cru e ade­vă­rat nu pen­tru că o ana­liză ra­țio­nală per­so­nală de­mon­strează asta, ci pen­tru că per­soana X de la te­le­vi­ziu­nea Y a spus că e ade­vă­rat. De­le­ga­rea dis­cer­nămân­tu­lui ge­ne­rează po­si­bi­li­ta­tea ma­ni­pu­lă­rii. Sur­prin­ză­tor, cei mai afec­tați de această boală so­ci­ală sunt bă­trâ­nii, de la care am aș­tepta ca vâr­sta să le fi adus înțelepciune.

Eu am con­vin­ge­rea că, dacă nu vom in­tro­duce o cer­ti­fi­care a com­pe­ten­ței de prac­ti­care a vo­tu­lui, vom sfârși ex­trem de prost. Nu vor­besc des­pre o aban­do­nare a de­mo­cra­ției, ci de o pon­de­rare a va­lo­rii vo­tu­lui in­di­vi­dual cu un co­e­fi­cient de­ter­mi­nat pe baza unor teste sim­ple de în­țe­le­gere a me­ca­nis­me­lor so­ci­ale și ju­ri­dice ele­men­tare: stat de drept, jus­ti­ție, con­sti­tu­ție. A fi ce­tă­țean este o pro­fe­sie și are ne­voie de pro­pria sa cer­ti­fi­care, care să ne ie­rar­hi­zeze nu pe baza ave­rii sau a func­ți­i­lor de­ți­nute, ci prin ca­li­fi­ca­rea fi­e­că­ruia din­tre noi de a de­cide ce e bine pen­tru toți.

Cum spu­neam, pros­tia ome­nească este o ine­pu­i­za­bilă sursă de umor. Însă atunci când vi­i­to­rul tău și al co­pi­i­lor tăi e de­cis de proști, nu mai e de­loc amuzant.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.