Pentru că România

Bătă­lia pen­tru sca­u­nul de la Cotro­ceni e din ce în ce mai înver­șu­nată și apar tot mai mulți com­ba­tanți. Să fie oare sem­nul unei mize mai impor­tante decât acce­de­rea la func­ția propriu-zisă? Înclin să cred că da. Aproape toți cei care s-au anun­țat drept can­di­dați au și ceva în plus de câști­gat sau pier­dut în cursa elec­to­rală de la finele aces­tui an. Și de aceea ener­gi­ile con­su­mate încă de pe acum sunt pe măsura obiec­ti­ve­lor.

Vic­tor Ponta își joacă vii­to­rul poli­tic. Câști­ga­rea func­ției de pre­șe­dinte îi asi­gură o reîn­toar­cere glo­ri­oasă în PSD și o posi­bilă con­ti­nu­are a cari­e­rei poli­tice ca pre­șe­dinte de par­tid. Imaginați-vi-l după două man­date la Cotro­ceni, având 52 de ani – cine din par­tid i-ar putea con­testa auto­ri­ta­tea de șef? L-ar mai putea aștepta o pos­tură ulte­ri­oară de prim-ministru sau de pre­șe­dinte al sena­tu­lui și chiar dacă nici una din func­ți­ile astea nu e la nive­lul celei de pre­șe­dinte al Româ­niei, se poate spune că a rea­li­zat maxi­mum din ceea ce putea să-și dorească un poli­ti­cian. Dacă pierde ale­ge­rile, va pierde pre­șe­din­ția par­ti­du­lui și va trece în ilus­tra ano­ni­mi­tate în care se scaldă azi Adrian Năs­tase și Mir­cea Geo­ană.

Klaus Iohan­nis are nevoie să con­so­li­deze pro­iec­tul uni­fi­că­rii drep­tei pe care și l-a asu­mat cu des­tulă hotă­râre. Câști­ga­rea foto­li­u­lui de la Cotro­ceni ar acce­lera reu­șita și ar mări ade­rența la pro­iect a celor două par­tide impli­cate. La fel ca Ponta, după man­da­tele la Cotro­ceni, s-ar putea întoarce glo­rios in frun­tea drep­tei, de unde să-și asume alte pro­vo­cări în guvern sau par­la­ment. Dacă pierde cursa elec­to­rală va avea difi­cul­tăți în a-și sus­ține pro­iec­tul. Nu e impo­si­bil ca uni­fi­ca­rea drep­tei să con­ti­nuie totuși chiar și în acest sce­na­riu, dar câr­co­ta­șii pro­iec­tu­lui vor avea mult mai mult aplomb în a-l com­bate.

Elena Udrea este orice în afară de proastă. O fi ari­vistă, oport­u­nistă, lip­sită de viziune poli­tică, dar îmi este impo­si­bil să-mi ima­gi­nez că ea nu rea­li­zează ce șanse reduse are de a câștiga Cotro­ce­niul. Iar sus­ți­ne­rea expri­mată de Băsescu – și el un indi­vid rea­list și foarte bine infor­mat, dar aflat in scă­dere de popu­la­ri­tate – nu are cum să o pro­pul­seze sem­ni­fi­ca­tiv peste sco­rul par­ti­du­lui. Aș spune că dim­po­trivă, par­ti­dul a obți­nut 6% pe barba lui Băsescu, alt­min­teri ar fi fost sub 2%. Deci de ce se inscrie în cursă Elena Udrea? Moti­vul cred că e foarte clar: tre­buie să pro­mo­veze PMP-ul și nu există o pozi­ție mai bună de a-l expune în fața între­gu­lui elec­to­rat decât tri­buna ale­ge­ri­lor pre­zi­den­ți­ale. Sco­rul obți­nut acum con­tează pen­tru nego­ci­e­rile din turul doi cu marele ACL, dar con­so­li­dează și ima­gi­nea de par­tid de opo­zi­ție la PSD ale cărei roade le vor culege (even­tual) mai târ­ziu. Elena Udrea nu are, deci, nimic de pier­dut. Și asta o face des­tul de peri­cu­loasă.

Prin con­trast, Cris­tian Dia­co­ne­scu nu are nici un fel de șansă și nici un fel de miză. Capa­ci­ta­tea sa de a se bate cu Ponta este afec­tată puter­nic de fap­tul că nu demult era în ace­eași barcă cu ina­mi­cul. Șansele de a câștiga cursa pre­zi­den­ți­ală sunt nule, iar abi­li­tă­țile sale de a pro­mova pro­priul par­tid sunt cel puțin dis­cu­ta­bile. Nu e de mirare că este înlă­tu­rat acum – can­di­da­tura sa inde­pen­dentă nici nu merită dis­cu­tată, fiind foarte posi­bil să nu aibă sus­ți­ne­rea nece­sară pen­tru a o lansa – e de mirare fap­tul că a fost nomi­na­li­zat vreo­dată.

Monica Maco­vei este cava­le­rul sin­gu­ra­tic al aces­tor ale­geri. Pare că nimeni n-o sus­ține decât pro­priul său pal­ma­res ca minis­tru și euro­par­la­men­tar, plus apre­ci­e­rile unor poli­ti­cieni stră­ini. Se poate câștiga Cotro­ce­niul doar cu atât? Cu sigu­ranță că nu. Dar la nivel indi­vi­dual Monica Maco­vei are numai de câști­gat dacă poate să-și expună opi­ni­ile poli­tice în pri­vința jus­ti­ției. Din inte­ri­o­rul PDL n-a avut nici pozi­ția, nici tri­buna de la care să vor­bească des­pre tema ei pre­fe­rată, lupta împo­triva corup­ției. Nefi­ind nici ea o naivă, nu cred că se amă­gește că va câștiga ale­ge­rile, însă nici ea nu are nimic de pier­dut.

Sunt mulți cei care spun că dreapta unită e doar o poveste de ador­mit copiii, pen­tru că – voilà! – pro­iec­tul nu e capa­bil să expună un can­di­dat unic. Poate că e așa. Eu văd și niște posi­bile avan­taje ale situ­a­ției actu­ale, dar ele se vor mate­ria­liza numai în anu­mite con­di­ții. Hai să ne uităm puțin la con­frun­ta­rea prin­ci­pală din­tre Ponta și Iohan­nis. Care vor fi prin­ci­pa­lele teme de atac?

Ponta va insista că Iohan­nis nu e de etnie română, nu e orto­dox și că e băsist. La pri­mele două aspecte sunt con­vins că Iohan­nis poate răs­punde foarte coe­rent. La al tre­i­lea, dacă tra­tează cu indi­fe­rență, pierde puncte. Dacă neagă, tot pierde puncte. Qui s'excuse, s'accuse. Ponta câștigă teren. Dar dacă în cursă apare un băsist auten­tic – Elena Udrea – ba chiar unul care se mân­drește cu această eti­chetă, tunu­rile lui Ponta vor tre­bui puse pe acel can­di­dat, iar tirul asu­pra lui Iohan­nis va scă­dea în inten­si­tate. Udrea va ataca la baio­netă fie­care gre­șe­ală făcută vreo­dată de Ponta, îl va cata­loga pisi­cuț și incom­pe­tent, va ridica în slăvi reu­și­tele man­da­te­lor lui Băsescu, iar Ponta va tre­bui să reac­țio­neze pen­tru că alt­min­teri ima­gi­nea sa se va dete­ri­ora.

Iohan­nis va insista pro­ba­bil pe sta­tul de drept și pe per­for­man­țele guver­nă­rii, ambele fiind puncte slabe ale lui Ponta. Dacă la al doi­lea subiect dis­puta va fi pe cifre, iar aici Iohan­nis va avea un avan­taj prin expri­ma­rea sa sim­plă și exactă, ușor de înțe­les de către ori­cine, pri­mul subiect poate naște pole­mici aprige, capi­tol la care sasul nu exce­lează. Dar exact pe subiec­tul ăsta cam­pi­o­nul este Monica Maco­vei. Dacă Ponta va riposta spu­nând că el res­pectă prin­ci­pi­ile sta­tu­lui de drept, intră direct în cap­cana ei, unde îl va toca mărunt pen­tru fie­care eroare comisă în ulti­mii ani: mar­țea nea­gră, sus­ți­ne­rea miniș­tri­lor corupți, încer­ca­rea de a trece pe sub masă o lege pen­tru Roșia Montană șamd. Nu e de mirare că pese­dis­tul a anun­țat că nu va par­ti­cipa la nici o dez­ba­tere până în turul doi – nu-si dorește să se înfrunte cu cele două con­tra­can­di­date.

Udrea și Maco­vei pot fi deci un clește foarte efi­cient în sus­ți­ne­rea lui Iohan­nis în cursa elec­to­rală, fie­care din­tre ele exce­lând într-o zonă în care el e mai slab. Pen­tru că, să recu­noaș­tem, Iohan­nis nu are tupeul și lim­ba­rița lui Udrea și nici aplom­bul jus­ti­țiar al lui Maco­vei. Împre­ună însă ar putea să demo­leze can­di­da­tura lui Ponta, obținând fie­care exact ceea ce și-a dorit la înce­pu­tul aces­tei cam­pa­nii. Cu o sin­gură con­di­ție: să fie sufi­cient de inte­li­genți încât să coo­pe­reze dis­cret și efi­cient. Ceea ce – admit – nu pare foarte pro­ba­bil. Pen­tru că Udrea și pen­tru că Româ­nia.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Dacă ai ceva de spus...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Ionut Niculescu
    Ionut Niculescu

    Foarte buna ana­liza pre­e­lec­to­rala, bravo Sorine!


Meniu