Mă întreabă lumea ce părere am despre povestea cu Turcescu și eu nu știu ce să răspund. Dacă mă gândesc mai bine, cred că am chiar o mare nedumerire: care poveste? Că eu nu reușesc să înțeleg mare lucru din șirul de evenimente care s‑au derulat în ultimele zile. Să recapitulăm: Turcescu apare la televizor și ne zice că este sau a fost ofițer acoperit, îi somează pe ceilalți jurnaliști să “privească în adâncul lor”, sugerând că ar mai fi și alții în situația lui și, în final, refuză să dea o minimă explicație, invocând justiția ca unică instanță în fața căreia se va justifica. Ce naiba să pricepi din asta?
Nu e clar în primul rând de ce a devenit ofițer acoperit. Nimeni nu te ia de pe stradă și te face cu forța spion. Nici măcar comuniștii nu te forțau să colaborezi cu Securitatea, trebuia să dai o adeziune, să semnezi că ești de acord și doar dacă erai mânjit rău de alte fapte grave puteai fi șantajat să devii colaborator. De ce a devenit Turcescu ofițer acoperit, pare-se în 2010? Mister total, deși motivele nu țin decât de conștiința lui. Ce a vrut să realizeze asumându-și această identitate? A fost șantajat pentru a se înrola? Și, dacă da, cu ce?
Ce fel de activități a desfășurat în calitatea sa de ofițer acoperit? Înțeleg că nu se pot da amănunte foarte specifice, dar am putea cel puțin afla ce fel de lucruri a făcut în calitate de ofițer acoperit. A furnizat informații unor structuri, informații pe care le obținea de la terți sub promisiunea anonimității sursei? A făcut intoxicări de presă pe teme dictate de anumite interese de stat sau de grup? Și una și alta?
De ce își invită colegii din presă să privească în adâncul lor? Știe de alții care sunt în aceeași situație cu el? E o invitație la sinceritate generală, un fel de a da cu toții cărțile pe față întru curățarea presei românești? Sugerează că s‑ar prăbuși multe repere jurnalistice dacă gestul său ar fi imitat? Nimeni altcineva din presă nu pare a da curs invitației sale.
Niciodată nu am fost un fan al jurnalistului Turcescu. Ne-am întâlnit adesea în puncte de vedere, dar ceva din dramatismul aparițiilor sale televizate mi‑a displăcut, mi s‑a părut exagerat, disproporționat. Recunosc că uneori am văzut o anumită utilitate publică a felului său de a face jurnalism. În ultima vreme însă, la B1TV, mi‑a părut că se transformă treptat într-un fel de Mircea Badea cu semn opus. Poziționarea sa pe partea mai bună a baricadei nu scuză înverșunările gratuite, violența reprimată a limbajului, încrâncenarea împotriva unor persoane. Emisiunile sale îl vădesc limpede partizan al unei anumite părți a clasei politice, ceea ce poate nu ar fi fost de neacceptat dacă ar fi făcut și un minim exercițiu de retrospecție critică asupra celor pe care îi susține. În esență asta e principala eroare în cazul celor de la Antena 3. Turcescu — adversar declarat al lor — nu e cu nimic mai bun.
Robert Turcescu se vrea acum a fi un mărturisitor, dar e departe de această condiție. Spovedania presupune să rostești adevărul până la capăt, să nu lași nici o piatră neîntoarsă, ori el nu face decât să creeze noi mistere nedezlegându-și cimilitura. Spovedania este un moment de introspecție profundă în care cel ce se confesează își analizează amănunțit propriile erori, își pune sub semnul întrebării comportamentele, se îndoiește de propriile raționamente. Nimic din toate astea la Robert Turcescu. Așa-zisa sa confesiune este mai curând un prilej de a îndrepta un deget acuzator spre ceilalți, de a perora precum un pastor metodist despre moralitatea altora decât a sa.
Robert Turcescu este un domn Goe care a vărsat cheseaua cu dulceață în galoșii noștri, după care ne‑a “mărturisit” ce a făcut și a plecat, lăsându-ne perplecși.
12:09
Spovedania mai presupune și umilință, iar la el nici fărâmă. A fost perfect fals. Cred că omul are nevoie de ajutor, fie că vrea să se spovedească, fie că vrea să se însănătoșească.
12:09
Dar omul nu vrea. Se simte bine în pielea lui.
15:09
M‑am inselat. Omul nu e chiar atat de singur cum mi s‑a parut. Exista cineva care chiar la dus la biserica, la propriu. Si uite ca acel ajutor pe care‑l invocam a venit.