Toamna care va veni

Peste col­inele Drăgășanilor a bătut un vânt rece de toamnă, ridicând în palele lui rug­ina viilor coapte și vreo câteva frunze gal­bene. Le‑a pur­tat apoi peste dealuri și văi, către miazănoapte, dar când să treacă munții, creasta pietroasă a Builei i‑a răsărit în cale, furându‑i pra­ful arămiu și așternându‑l peste fagi. N‑a fost de ajuns pen­tru toată pădurea, căci nici vân­tul nu era chiar așa de voinic și nici rug­ina îndestulă­toare — doar ici și colo o pudră galben-roșiatică a col­orat frun­zele incă verzi.

* * *

Dimineața, de la poalele Builei, cul­mea se zărea abruptă și pietroasă. Oile coborâseră cu vreo două săp­tămâni mai devreme, semn că sus se întom­nase deja. Urcam pen­tru prima oară pe pote­cile Builei, șase munțo­mani dor­nici de întâl­nirea cu toamna. Traseul a început de sub poiana Scărișoara — până acolo am ajuns cu mașinile pe un drum forestier destul de bun — și a con­tin­uat cu o suc­ce­siune de urcușuri line și scurte coborâri pe sub poala stân­cilor, prin pădurea de fag. Am urcat trep­tat până la Poiana lui Bulz, de unde am apu­cat piep­tiș direct spre cur­mă­tura Builei, printre pietrele muntelui. Nu‑s multe de spus despre urcuș, răsu­flarea îți mai revine abia sus în creastă. Dar ajunși acolo, răs­plata e pe măsura efor­tu­lui căci panorama care se deschide de ambele părți ale crestei e min­unată.

Am făcut un scurt popas la refugiu — aflat într‑o stare foarte bună — prilej de câteva fotografii și de a ne reface ener­gia cu un baton dulce, apoi am con­tin­uat dru­mul spre nord, către vâr­ful Buila. Molizii care îmbracă mar­ginea cur­mă­turii ne-au însoțit doar puțin timp, apoi poteca a ieșit în golul pla­toului încli­nat care se întinde pe toată lungimea crestei. Spre nord-vest muntele se prăbușește spre dealurile din spate în abrup­turi spec­tac­u­loase, pe unde își fac veacul ciopoare de capre negre. Noi, mai puțin noro­coși, nu le-am zărit. Am mers către nord-est, aproape de muchia abrup­turilor, trecând pe lângă vâr­ful Albu, prin șaua Ște­vioara și apoi pe vâr­ful Vân­tu­rar­ița Mare (1885 m). De‑a dreapta ne însoțea panorama dealurilor din­spre satele Cheia și Băr­bătești, de‑a stânga se vedea cul­mea nordică a munților Căpățânii, iar drept înainte, departe peste Olt, creasta abruptă a muntelui Cozia.

Soarele de sfârșit de sep­tem­brie a fost îndea­juns de gen­eros cu noi, încălzindu-ne atât cât să avem o zi plă­cută. După popa­sul de prânz și o scurtă siestă, am por­nit la vale prin șaua Ște­vioara pe un traseu anunțat ca încli­nat și per­icu­los. Încli­nat a fost, căci am coborât 900 m alti­tu­dine în mai puțin de doi kilo­metri — genunchii și coapsele au muncit din greu. Per­icu­los n‑aș zice, poate doar pen­tru că prin iarba mare și îngăl­ben­ită a pășu­nilor mar­ca­jul cu punct albas­tru era ușor de pier­dut, iar riscul de a coborî în vreo văgăună de munte era destul de mare. Am găsit totuși calea cea bună și am ajuns în vreo două cea­suri la dru­mul forestier ce duce de la schi­tul Pahomie până aproape de mână­stirea Pătrunsa. Am mărșăluit pe el mai bine de un ceas și apoi am con­tin­uat pe o potecă până la mână­stire, unde traseul tra­versează curtea și con­tinuă de partea cealaltă, până la Poiana lui Bulz. Acolo ne-am reîn­tâl­nit cu poteca pe care venisem și am ajuns înapoi la poiana Scărișoara, după 18 kilo­metri par­curși în zece ore și o difer­ență totală de nivel de 1400 de metri.

Am privit înapoi spre cul­mea lumi­nată din spate de soarele care apunea ascuns de noi, vlăguiți de urcușul pe pia­tră și de tra­ver­sarea coast­elor frămân­tate ale Builei, dar încân­tați de neaștep­tata fru­musețe a aces­tui munte neștiut.

* * *

Spre seară, vân­tul de toamnă s‑a răsucit înci­u­dat că muntele i‑a stat împotrivă și‑a ple­cat înapoi să strângă mai multă put­ere. S‑a stre­cu­rat ușurel pe sub câțiva nori înroșiți de apusul tim­puriu, căci nopțile cad mai iute de la o vreme și s‑a scurs spre miazăzi, către șesuri. Are să se întoarcă nu peste mult timp cu îndea­junsă rug­ină pen­tru tot muntele.

Fotografii și traseu

 


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu