Obezitatea este o problemă majoră la nivel personal și mondial. Pentru fiecare dintre noi e o problemă de sănătate, așa cum poate v‑ați gândit imediat, dar la nivel mondial obezitatea e o chestiune de ordin economic. Pentru că obezitatea stă în calea creșterii profitului. Nu vedeți legătura? Eu da. Să vă explic.
Un copil se naște om și, aproape imediat, mai exact după ce lasă țâța mamei din gură, devine consumator. Desigur, pentru familia sa și câțiva prieteni adevărați pe care poate îi va avea în viață el va rămâne o ființă umană. Dar pentru majoritatea semenilor săi, cei care lucrează în variile ramuri ale economiei mondiale, el devine un potențial consumator, cel care le-ar putea plăti salarii cumpărând produse. Pentru că vrea să supraviețuiască are nevoie de hrană și astfel devine un subiect de maxim interes pentru toate companiile producătoare de alimente, care se întrec în a‑i oferi tentații de nerefuzat. Desigur, este de dorit ca el să consume tot mai mult, numai că apare o problemă: consumatorul, să‑l numim Dorel, devine obez.
E o consecință firească a alimentelor procesate industrial, pline de glucide de tot felul și de chimicale cu rol de conservare și potențiatoare de gust. Organismul uman nu e un laborator de chimie în care poți face experimente, așa că Dorel se îngrașă peste măsură și devine tot mai anxios când se vede în oglindă. Consecința? Dorel devine nefericit, Dorel consumă mai puțin.
Ce e de făcut? se întreabă industria alimentară. Mâncare proaspătă și sănătoasă nu‑i putem da, pentru că nu e rentabil economic. Costă prea mult să folosești soiuri nemodificate genetic, să nu dai cu ierbicide, să nu folosești îngrășăminte, să nu utilizezi conservanți. Alimentele proaspete se strică imediat, nu le poți transporta prea departe. Răspunsul e evident: trebuie să‑l scăpăm pe Dorel de obezitate, ca să poată consuma mult fără să mai aibă prosteștile sale mustrări de conștiință.
Industria farmaceutică s‑a făcut că ajută și ea la rezolvarea problemei, inventând pastilele de slăbit. Au funcționat o vreme, până când Dorel s‑a cam prins că sunt cel mult un paliativ. Pe urmă s‑au inventat dietele, dar astea sunt pentru fițoșii care au bani de cheltuit și nervi de tocat. Plus că nici ele nu funcționează. E vremea deci să fie scoasă artileria grea. E vremea să‑l transformăm pe Dorel într-un tub digestiv cu adevărat eficient prin care se pot tranzita în mod profitabil toate mcdonaldurile, kefeceurile și chimicalele industriei noastre alimentare.
Iar Dorel, fericit ca un vierme în untură, va consuma și va plăti.
Un VIERME promite să scape lumea de OBEZITATE — http://t.co/bWCiMCkCNe
— Realitatea TV (@realitatea) October 8, 2014
Lasă un comentariu