Împarte cu prietenii










Submit

Mitică, politica și ardelenii

Legen­da­rul dis­preț arde­le­nesc pen­tru Miti­cii din Bucu­rești tinde cu fie­care an care trece să devină tot mai con­tra­pro­duc­tiv. Într-un fel sau altul inte­re­sele bucu­reș­tea­nu­lui Mitică și ale arde­lea­nu­lui Ioan — sau cum s-o fi numind el — sunt, de fapt, con­ver­gente. Aproape de fie­care dată când s-a pus pro­blema votu­lui spre dreapta, sin­gu­rul — să recu­noaș­tem — care a pro­dus în Româ­nia niște rezul­tate eco­no­mice măcar satis­fă­că­toare, spri­ji­nul prin­ci­pal elec­to­ral a venit de la arde­leni și de la bucu­reș­teni. Din­colo de glu­mițele reci­proce des­pre înce­ti­ne­ală și șme­che­rie, Mitică și Ioan gân­desc civic și poli­tic la fel.

La fel s-a întâm­plat și la ale­ge­rile astea. Iohan­nis și Maco­vei au fost votați sem­ni­fi­ca­tiv în Ardeal și Bucu­rești de către un elec­to­rat pre­pon­de­rent tânăr și cu stu­dii supe­ri­oare. Lor li s-a ală­tu­rat cu oarece timi­di­tate ora­șul Iași, un alt loc unde mediul uni­ver­si­tar își pune amprenta pe modul de gân­dire al elec­to­ri­lor. În rest harta Româ­niei este de un roșu aprins și dezes­pe­rant, sim­bol al masei amorfe de idi­oți care girează de 25 de ani, cu o incon­ști­entă voio­șie, mafia poli­tică con­du­că­toare. Suiți pe pie­des­ta­lul for­mat din pre­dic­ti­bi­lele lor voturi, obți­nute ușor cu o găleată, un kil de mălai sau o sim­plă indi­ca­ție a lui taica popa, indi­vizi pre­cum Ponta ne rân­jesc cinic-victorioși, ca și cum ne-ar spune v-ați prins, min­țim și furăm, dar nu ne puteți face nimic, sun­tem aleși demo­cra­tic.

Îmi amin­tesc anii de înce­put ai demo­cra­ției când mă aflam încon­ju­rat de admi­ra­tori necon­di­țio­nati ai lui Ili­escu, sin­gur într-o mare de fese­nism dez­gus­tă­tor. Mă stră­du­iam din răs­pu­teri să aduc argu­mente în favoa­rea votu­lui către Rațiu și Coposu și sfâr­șeam întot­dea­una într-o mută dis­pe­rare, ca un nau­fra­giat care aban­do­nează lupta pen­tru a supra­vie­țui în mij­lo­cul unei ape ale cărei țăr­muri nu se zăreau. Cei din jurul meu, alt­min­teri oameni rezo­na­bili în inte­rac­țiu­nile pri­le­ju­ite de bana­li­tă­țile coti­diene, deve­neau brusc de o cum­plită stu­pize­nie, orbi și surzi la orice argu­men­ta­ție logică, dis­puși să-l adore sub­mi­siv pe cel care le spu­nea min­ciuna cea mai gogo­nată, pe cel care le făcea pro­mi­siu­nea cea mai necre­di­bilă. Pri­vind harta roșie a Româ­niei de după pri­mul tur al pre­zi­den­ți­a­le­lor mi-am rea­min­tit sen­ti­men­tul acela de nefe­ri­cită exas­pe­rare.

De 25 de ani ne învinge într-una demo­cra­ția, arătându-ne cât de cinică este atunci când e prac­ti­cată de un popor con­fuz și nee­du­cat. Lec­ția pe care refu­zăm să o învă­țăm este că nu putem face nimic în cele doar câteva zile ale cam­pa­ni­i­lor elec­to­rale — toată zba­te­rea pe inter­net a unui grup social prea puțin nume­ros e inu­tilă. Până când Mitică și Ioan nu-și vor da mâna și nu vor face ceva împre­ună zi de zi, până când nu vor lucra teme­i­nic la cre­a­rea unei con­ști­ințe civice, vor rămâne unul șme­cher, celă­lalt ticăit și amân­doi pri­zo­ni­eri ai mafiei poli­tice.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. Aida

    "For some scholars…education gives citi­zens the ski­lls and reso­ur­ces nee­ded to par­ti­ci­pate in poli­tics. For instance, Verba et al. (1995) argue that edu­ca­tion not only direc­tly increa­ses levels of par­ti­ci­pa­tion, but also allows citi­zens to acqu­ire the civic ski­lls neces­sary to effec­ti­vely com­mu­ni­cate their con­cerns to poli­ti­ci­ans. Simi­larly, Rosen­stone and Hansen argue that edu­ca­tion "imparts the know­le­dge and ski­lls most essen­tial to a citizen’s task .…Beca­use of their scho­o­ling, the well edu­ca­ted have the ski­lls peo­ple need to under­stand the abs­tract sub­ject of poli­tics, to fol­low the poli­ti­cal cam­paign, and to research and eva­lu­ate the issues and can­di­da­tes" (1993, p. 136). From this point of view, it is the pro­cess of for­mal edu­ca­tion that cau­ses increa­sed poli­ti­cal par­ti­ci­pa­tion." (Berinsky/Lenz)

    0
    0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *