Sunt con­vins că un ade­vă­rat om de stat tre­buie să-și re­prime sen­ti­men­tele per­so­nale atunci când se află în fața unor de­ci­zii ca­pi­tale, când miza este soarta ță­rii în frun­tea că­reia se află. Tre­buie să poată uita de sine în clipe de cum­pănă, când in­s­tinc­tele sale fi­rești, slă­bi­ciu­nile sale umane i‑ar cere să ac­țio­neze în chi­puri ce ar pă­gubi pe cei ce îi re­pre­zintă. Pre­țul sa­cri­fi­ci­u­lui in­di­vi­dual, al căl­că­rii pe or­go­liu, al ple­că­rii umi­lite a frun­ții sau al în­frâ­nă­rii ges­tu­lui răz­bu­nă­tor e în­tot­dea­una mai mic de­cât cel al in­te­re­se­lor țării.

În egală mă­sură, atunci când miza este una per­so­nală, un ade­vă­rat om de stat tre­buie să do­ve­dească ver­ti­ca­li­ta­tea prin­ci­pi­i­lor în care crede și în nu­mele că­rora a pri­mit man­da­tul ce­lor pe care îi re­pre­zintă. One­s­ti­ta­tea, dem­ni­ta­tea și com­pe­tența sunt — de pildă — va­lori su­bîn­țe­les sub­scrise nu doar ce­lui ce ocupă o îna­ltă func­ție în stat, ci și ce­lui ce as­piră la ea. A ab­dica de la ele este do­vada unei in­com­pa­ti­bi­li­tăți fun­damen­tale a in­di­vi­du­lui cu func­ția că­tre care nă­zu­iește sau pe care o în­de­pli­nește. În ță­rile unde de­mo­cra­ția e prac­ti­cată la acest nivel de ci­vi­li­za­ție de­mi­sia de onoare este ges­tul mi­ni­mal de igienă atunci când asu­pra unui înalt func­țio­nar de stat plu­tește în­do­iala cin­stei, com­pe­ten­ței sau dem­ni­tă­ții sale.

Nu vă fac o te­o­rie. In­tro­duc doar aș­tep­tă­rile pe care eu le am față de un pre­șe­dinte sau un can­di­dat la pre­șe­din­ție. Și să vă ex­plic de ce pen­tru mine Vic­tor Ponta nu va fi nici­o­dată pre­șe­din­tele Ro­mâ­niei, in­di­fe­rent care va fi re­zul­ta­tul aces­tor ale­geri. Dacă va fi ales, voi spune ori­cui mă în­treabă că, în lipsa unui ade­vă­rat om de stat, sun­tem con­duși de o per­soană no­mi­na­li­zată tem­po­rar ca stă­tă­tor în sca­u­nul prezidențial.

Căci nu poți fi un om de stat atunci când afirmi cu cla­ri­tate că după ve­ni­rea ta în func­ție se va ter­mina cu or­di­nele pri­mite din afară, pen­tru că noi, în Ro­mâ­nia, știm mai bine ce ne tre­buie. Mai în­tâi pen­tru că minți — Ro­mâ­nia nu pri­mește or­dine din afară, ci i se rea­min­tesc re­gu­lile pe care le‑a con­ve­nit atunci când a ade­rat la struc­tu­rile in­ter­națio­nale din care face parte: de­mo­cra­ție, stat de drept, li­ber­tate in­di­vi­du­ală, res­pect față de ce­tă­țean. Apoi pen­tru că faci un rău imens ță­rii în pla­nul ima­gi­nii, su­ge­rând că ești pre­gă­tit să în­calci con­ven­ți­ile la care te-ai an­ga­jat să fii parte, că în­treaga țară și fi­e­care ro­mân sunt dor­nici să-și ig­nore pro­mi­siu­nile și să-și calce cu­vân­tul dat. Nu există imu­ni­tate pen­tru ast­fel de “afir­ma­ți­ile po­li­tice”, nu există scuze sau ex­pli­ca­ții pen­tru ros­ti­rea lor din pos­tura de om po­li­tic, prim mi­nis­tru sau can­di­dat la pre­șe­din­ție, căci vor­bești în nu­mele unui po­por care nu te‑a man­da­tat nici­o­dată să le exprimi.

Iar ca pre­zump­tiv in­di­vid onest, demn și com­pe­tent nu poți să te aso­ciezi po­li­tic cu cel care acum o lună te‑a ter­fe­lit pu­blic în mo­dul cel mai jo­s­nic, căl­cându-ți în pi­cioare dem­ni­ta­tea. Pam­fle­tul lui Va­dim des­pre Ponta și so­ția sa este opera unui de­ment pe care le­gile Ro­mâ­niei nu îl pot în­chide în azi­lul unde i‑ar fi lo­cul. Cu tot dis­pre­țul meu pen­tru po­li­ti­cia­nul Ponta, că­ruia îi con­test ve­he­ment one­s­ti­ta­tea, dem­ni­ta­tea și com­pe­tența, nu simt nici un fel de sa­tis­fac­ție atunci când ci­tesc o ast­fel de mi­ze­rie ce îi este adre­sată. Fap­tul că eu sunt dez­gus­tat, iar el gă­sește de cu­vi­ință să‑i strângă mâna au­to­ru­lui în schim­bul unei ipo­te­tice sus­ți­neri elec­to­rale ce nu va­lo­rează nici cât o ceapă de­ge­rată, do­ve­dește că dis­pre­țul meu e în­te­me­iat. Miza ale­ge­ri­lor nu este una a ță­rii, ci a lui per­so­nală, căci Ro­mâ­nia nu piere dacă nu‑l așează în frun­tea sa. Dis­pus să-și ne­go­cieze dem­ni­ta­tea pen­tru a urca pe scara func­ți­i­lor, Ponta do­ve­dește că nu me­rită să‑i fie președinte.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.