Ok. Deci am ales un altfel de președinte. Am spus cu voce tare, prin vot, că așa nu se mai poate. Că trebuie să înceteze minciuna, hoția și corupția în România. Apoi s‑a făcut seară și o nouă zi a început. Și încă una, și apoi încă una. Noul președinte se va instala la Cotroceni și va începe să lucreze. Cât de bine, vom afla. Dar pentru noi, ce urmează pentru noi?
Văd cum mulți dintre cei din jurul meu se uită spre cel care l‑au votat și așteaptă să vadă care îi vor fi primele gesturi, primele mișcări. Sigur, vrem confirmări. Vrem dovada bunei noastre alegeri. Va trebui să avem un dram de răbdare. Nu te transformi în președinte într‑o noapte, dându-te de trei ori peste cap. Să‑i dăm puțin timp lui Iohannis, să‑l lăsăm să-și aleagă consilierii, să-și facă planurile. Și să avem mereu în minte că, deși noul președinte vorbește germana ca și profa din piesa celor de la Voltaj, nu e cazul să stăm pe spate și să‑l lăsăm doar pe el. E vremea să ne întrebăm toți cu ce putem ajuta la această schimbare.
Ca să schimbi ceva în societatea românească există două căi. Prima este cea a instituțiilor de stat, cărora le trasezi obiective, le faci planuri și le urmărești performanțele. Majoritatea celor din România sunt complet nereformate, populate de oameni care mai degrabă își apără scaunul și salariul mizer decât se gândesc la cum ar putea deveni mai eficienți. Să apuci pe calea administrativă ca să schimbi lucrurile în țara asta este aproape un act de sinucidere. Puțini au încercat, niciunul n‑a reușit cu adevărat.
A doua metodă este cea a societății civile. Este calea ONG-urilor, a organizațiilor de voluntariat, a mișcărilor civice. Oameni ca mine sau ca tine pot pune mână de la mână ca să facă ceva concret. E mult mai rapid, e mult mai durabil. Și, în plus, este o cale rapidă de a forța reformarea instituțiilor de stat. Văzându-se expediați în inutilitate, funcționarii publici vor pricepe că sunt pe cale să dispară dacă nu își schimbă atitudinea.
Mă veți întreba ce putem face practic. Un milion de lucruri. De pildă să sprijinim programe de educație alternativă (precum ăsta), nu neapărat ca voluntari, ci ca promotori ai ideilor, ai nevoii de a aduce și alte lucruri în atenția societății. Formulând și sprijinind activ — pe internet și în stradă — schimbări legislative absolut necesare: reducerea drastică a imunității parlamentare, reducerea numărului de parlamentari, introducerea votului prin corespondență și a celui electronic, reformarea sistemului de educație, revizuirea constituției, regionalizarea administrativă a României, interzicerea candidaturii în poziții publice a celor cu cazier penal. Sau schimbându-ne chiar noi atitudinea față de lege și respectarea ei — ce-ați zice dacă de mâine ați refuza să cumpărați orice fără bon fiscal, rezistând tentației de a plăti mai puțin pentru a combate evaziunea fiscală?
Deci? Ați vrut un președinte nemurdărit politic. Îl aveți. Voi? Ce aveți de gând? Ne apucăm de treabă?
Lasă un comentariu