După experiența alegerilor recente, nici nu știu ce să mai cred despre sondajele astea care măsoară popularitatea politicienilor sau partidelor. Era limpede că rezultatele lor sunt alterate cu scopul de a manipula, dar niciodată nu poți să știi exact în ce măsură.
Se spune că fiecare partid își exagerează procentele de popularitate cu scopul de a‑și arăta forța și de a proiecta imaginea succesului. Există prezumpția că, în fața unei popularități strivitoare a unui partid, opozanții săi politici se vor simți intimidați, iar electoratul opozant va concluziona că nici n‑are rost să mai meargă la vot. Eu m‑am întrebat mereu dacă această afișare a unei false popularități nu stârnește în subsidiar și revolta opozanților, mobilizându‑i la vot împotriva celor care se vor învingători chiar înainte de alegeri. Oare nu cumva ceva de genul ăsta s‑a întâmplat pe 16 noiembrie?
În orice caz, un lucru pare să fie limpede: nevoia noastră acută de a avea un stăpân absolut ne face să pliem foarte repede pe orice nou conducător. În România nu trebuie să-ți faci griji despre obediența poporului o dată ce ai pus mâna pe putere. Aici învingătorul ia totul.
Lasă un comentariu