Van­ghe­li­o­nul de după spec­ta­co­lul ex­clu­de­ri­lor din PSD n‑a adus ni­mic nou ca in­for­ma­ții, dar a avut to­tuși da­rul de a ne con­firma că pre­su­pu­ne­rile cele mai ne­gre re­fe­ri­toare la cram­pele po­li­tice din in­tes­ti­nele pe­se­diste sunt re­ale. Cel mai mare par­tid din Ro­mâ­nia este con­struit din flegme și umori care sunt atent ges­tio­nate de po­lii de pu­tere ai par­ti­du­lui, însă din­colo de apa­ren­țele bine di­si­mu­late nu e ni­mic alt­ceva de­cât o crân­cenă cafteală pe po­zi­ți­ile care asi­gură ac­ce­sul la bani. Ni­mic nou. Și to­tuși bine de știut.

Cei trei ex­cluși sunt niște per­so­naje re­la­tiv ete­ro­gene. Ge­o­ană este per­dan­tul de ser­vi­ciu, Van­ghe­lie este bu­fo­nul util, iar Șova este pros­tul sa­tu­lui. Apa­rent ni­mic nu‑i unește. Poate doar un sin­gur lu­cru, nu lip­sit de in­te­res: nici unul nu este și n‑a fost vreo­dată o sursă im­por­tantă de fi­nan­țare a par­ti­du­lui. Asta ar pu­tea ex­plica de ce un al pa­tru­lea can­di­dat de pe lista nea­gră a ex­clu­de­ri­lor, Ro­bert Ne­go­iță, a fost to­tuși cru­țat. Dar chiar și așa, lip­siți de snagă fi­nan­ci­ară, de ce au tre­buit de­ca­pi­tați cei trei ino­port­uni? Doar pen­tru că stă­teau în ca­lea ma­ri­lor combatanți?

Căci, e lim­pede, ade­vă­ra­tul răz­boi din PSD este cel din­tre Drag­nea și Ghiță, din­tre ve­chii ba­roni și noii cio­coi. În spa­tele fi­e­că­ruia stau niște forțe ale par­ti­du­lui, nu ne­a­pă­rat egale. Ba­ro­nii au con­tro­lul te­ri­to­ri­u­lui, deși nu ca în vre­mu­rile bune din anii ’90, dar sunt ma­eș­trii ve­chi­lor me­tode de pro­pa­gandă și ma­ni­pu­lare, cele care au ți­nut par­ti­dul la pu­tere sau în apro­pri­e­rea ei timp de 25 de ani. Cio­coii sunt oa­me­nii no­i­lor vre­muri, cei care în­țe­leg că nu peste mult timp me­to­dele vechi nu vor mai func­ționa și pu­te­rea par­ti­du­lui se va di­mi­nua foarte mult, deci ac­ce­sul la bani va fi din ce în ce mai li­mi­tat. Ale­ge­rile toc­mai în­che­iate sunt un ar­gu­ment ho­tă­râ­tor — ba­ro­nii tre­buie în­lă­tu­rați, arun­cați în gura DNA, desfi­in­țați o dată pen­tru tot­dea­una. Fără milă, fără re­mu­ș­cări. Iar Ponta, vul­ne­ra­bil după pier­de­rea fo­to­li­u­lui de la Co­tro­ceni, e in­stru­men­tul perfect.

Însă în esență noii cio­coi nu vor să schimbe ni­mic alt­ceva de­cât me­to­dele de pro­pa­gandă și ma­ni­pu­lare. Ki­lul de mă­lai și ci­zmele de cau­ciuc tre­buie în­lo­cu­ite cu talk-show-ul și like-ul. Pu­te­rea tre­buie pusă în mâi­nile ce­lor care știu să um­ble cu mo­use-ul. Cu mi­c­key mo­use-ul. Min­ciu­nile rămân, însă, aceleași.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.