Ai au­zit pre­cis de Al­zhe­i­mer. E o boală cum­plită. Te trans­formă dintr‑o fi­ință umană într-un sac de piele um­plut cu oase, mațe și carne. Nu mai în­țe­legi unde ești, ce ți se în­tâm­plă, cine sunt cei din ju­rul tău. Nu are leac. Deo­cam­dată, sper. Dacă îi ești sor­tit nu poți să faci ni­mic alt­ceva de­cât să pre­vii, iar pre­ven­ția e sim­plă: tre­buie să-ți ții min­tea ac­tivă, să îți exer­sezi cât mai mult abi­li­tă­țile in­te­lec­tu­ale. Ca să în­târ­zii cât mai mult mo­men­tul când te vei trans­forma într‑o le­gumă ai ne­voie de o minte ac­tivă, alertă, antrenată.

Sun­tem zil­nic in­va­dați de noi și noi teh­no­lo­gii, care mai de care mai per­for­mante și mai sur­prin­ză­toare. Cele mai multe din­tre ele nu sunt unelte, ci pro­teze. În mod de­li­be­rat ne am­pu­tăm încă o abi­li­tate și o în­lo­cuim cu un ga­d­get in­te­li­gent. De pildă Mi­cro­soft lu­crează la un transla­tor auto­mat pen­tru Skype. Oa­me­nii nu vor mai tre­bui să în­vețe limbi stră­ine, com­pu­te­rul va tra­duce în limba lor din orice altă limbă. Ce fru­mos, nu‑i așa? Însă bo­gă­ția se­man­tică pe care în­vă­ța­rea unei alte limbi o aduce e pier­dută. Ex­pe­riența cul­tu­rală a unui nou vo­ca­bu­lar, ono­mas­tica lu­cru­ri­lor, eti­mo­lo­gia co­mună mai mul­tor limbi vor fi ratate.

Chiar și când mergi la bă­că­nie poți să-ți lași min­tea acasă. Tot mai multe pro­duse sunt gata pre­gă­tite. În raio­nul de con­di­mente, de pildă, se gă­sesc tot mai pu­ține mi­ro­de­nii sim­ple. Lo­cul lor este luat de con­di­mente pen­tru mu­ră­turi, pen­tru frip­tura de porc, pen­tru sa­ra­mura de crap. O lume în­treagă de arome și de com­bi­na­ții ale lor îți rămâne stră­ină, căci ți se oferă doar ames­te­cul stan­dard, îm­pa­che­tat pe o li­nie de pro­duc­ție in­dus­tri­ală. Abi­li­ta­tea de a da gust și sa­voare mân­că­ru­ri­lor nu ne mai e de fo­los, ne mul­țu­mim cu pli­cu­le­țele “ready-to-go” cre­ate de ci­neva care ha­bar n‑are cine sun­tem, ce ne place și ce nu. Pro­ba­bil că nici noi în­șine nu mai știm.

Ste­phen Ha­w­king spu­nea de cu­rând că in­te­li­gența ar­ti­fi­ci­ală ne va veni de hac. Mulți se gân­desc la ro­boți care vor pre­lua con­tro­lul și ne vor ani­hila. Eu cred că nu e ne­voie de ast­fel de sce­na­rii SF. E su­fi­cient să ne am­pu­tăm trep­tat toate abi­li­tă­țile și să ne de­le­găm ra­țio­na­men­tele că­tre di­verse ga­d­get-uri care de­cid în lo­cul nos­tru. E de ajuns să ne pro­te­zăm inteligența.

Trep­tat, îi vom veni de hac lui homo sa­piens și vom evo­lua că­tre o spe­cie nouă și fe­ri­cită: homo alzheimeriensis.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.