Sfinți și fecioare neprihănite

Există neîn­do­ios o teri­bilă ape­tență a noas­tră, a româ­ni­lor, pen­tru per­fec­țiune. Dacă ea s‐ar mani­festa și refle­xiv, aplicându‐ne nouă înșine pro­pri­ile pre­ten­ții, pro­ba­bil că am fi depă­șit până acum ca nație pe japo­nezi și ger­mani, cei care sunt astăzi eta­loane în pri­vința aten­ției la deta­liu. Din feri­cire pen­tru cei­lalți, noi năzuim la per­fec­țiu­nea celor­lalți, nici­de­cum a noas­tră. Pen­tru sinele pro­priu avem nemă­su­rate can­ti­tăți de tole­ranță ama­bilă și înțe­le­gere bine­vo­itoare. Dar când vine vorba des­pre celă­lalt, com­pro­mi­sul este abso­lut exclus și ne trans­for­măm în cei mai chi­ți­bu­șari cri­tici.

Iată de ce sun­tem atât de cri­tici la adresa con­si­li­e­ri­lor pe care și i‐a ales Iohan­nis. Nu accep­tăm nimic mai puțin decât per­fec­țiu­nea. Și cum s‐ar putea ea mani­festa decât printr‐o exem­plară colec­ție de sfinți și fecioare nepri­hă­nite? Por­tre­tul robot al celui ce ar fi îndrep­tă­țit să ocupe un loc de‐a dreapta sau de‐a stânga nou­lui pre­șe­dinte e lesne de alcă­tuit, dacă adu­năm la un loc pre­ten­ți­ile noas­tre. Inte­lec­tu­a­lii vor un con­si­lier cult, care a scris deja remar­ca­bile lucrări ori­gi­nale în dome­niul său de exper­tiză, dea­su­pra ori­că­rei sus­pi­ciuni de pla­giat. Soci­e­ta­tea civilă vrea un con­si­lier care să fi avut întot­dea­una o ire­pro­șa­bilă ver­ti­ca­li­tate poli­tică, fără să fi schim­bat vreo­dată par­ti­dul și fără să fi pro­nun­țat vreo­dată fraze inde­zi­ra­bile. Monde­nii vor un con­si­lier bine îmbră­cat, în pas cu moda vre­mu­ri­lor și – nea­pă­rat – pre­zen­ta­bil, dacă nu cumva chiar sexi. Cât des­pre carismă, sun­tem una­nimi: ori­cât de multă ar avea, tot nu‐i de ajuns.

Vedeți deci că a alege con­si­li­e­rii e o treabă ușoară, de vreme ce pro­fi­lul per­soa­nei dezi­ra­bile este atât de clar cre­io­nat. Dom­nu­lui Iohan­nis nu‐i mai rămâne decât să ada­uge cerin­țele pro­fe­sio­nale obli­ga­to­rii și să pur­ceadă la selec­ția con­si­li­e­ru­lui per­fect din­tre nenu­mă­ra­ții can­di­dați care abu­ndă în jurul său. Căci poli­tica româ­nească e renu­mită pen­tru fap­tul că e popu­lată doar de oameni culți, com­pe­tenți, ele­ganți, pre­zen­ta­bili, inte­li­genți și demni.

Fap­tul că nu se întâm­plă toate astea ne cam dez­a­mă­gește. Semne de între­bare apar dea­su­pra pre­șe­din­te­lui și ale­ge­ri­lor sale. De ce îl ia pe Dan Miha­la­che, un tra­se­ist poli­tic care a vor­bit de rău pe ANI și pe ame­ri­cani? Ce nevoie are de George Scu­taru care a sus­ți­nut sus­pen­da­rea din 2012 a fos­tu­lui pre­șe­dinte? Dar de Andrei Muraru, care s‐a folo­sit de cer­ce­ta­rea repre­siu­nii comu­niste ca de o tram­bu­lină poli­tică? Și ce e cu această Tatiana Nicu­lescu Bran care habar n‐are de PR? Cum a putut să ignore reco­man­dă­rile noas­tre și să aleagă alt­ceva?

E lim­pede: asis­tăm la o cacealma. Degeaba ne‐am pus spe­ran­țele într‐un om nou. Toate se vor întoarce la sta­rea dina­inte. Ufff! Ce ușu­rare și pen­tru noi! Acum putem să bom­bă­nim necon­te­nit și să ne vedem de vie­țile noas­tre ca și până acum: o învâr­teală șme­che­rească, o eva­ziune mică, o șpă­guță nevi­no­vată. Cât des­pre poli­tică, e clar: n‐ai cu cine, dom'le! Niște escroci, niște șpă­gari, niște ban­diți! Toți!


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu