Împarte cu prietenii










Submit

Locuința mea de vară

Ches­tia cu viața la țară e că a deve­nit un pic prea main­stream. Hip­s­te­rii au abandonat-o — toc­mai v-am zis că e prea main­stream! — și au înce­put s-o adopte cor­po­ra­tiș­tii. Ceea ce nu e rău. Dar nici nu e bine. Pro­blema cu cor­po­ra­tiș­tii e că sunt de treabă, votează cu cre­ier, sunt foarte entu­ziaști, gata să o apuce în orice nouă direc­ție — dacă așa e moda — dar majo­ri­ta­tea nu prea au îndemâ­nă­rile nece­sare pen­tru a des­curca ceva ce nu e emi­na­mente urban. Iar ches­tia cu downshifting-ul e nițel mai com­pli­cată.

Acuma, ca să fim com­plet onești, nu e vina lor exclu­sivă. Ăștia de și-au des­co­pe­rit rădă­ci­nile țără­nești (din­tre care nu mă exclud, deși n-am con­di­ții să mă des­fă­șor după voia ini­mii) nu le spun con­cret care e treaba cu muta­tul ăsta la țară. Adică una e să ridici în slăvi tot felul de aspecte pozi­tive, cum ar fi mer­sul cu picioa­rele goale prin roua ier­bu­ri­lor, miro­si­tul flo­ri­lor și muș­ca­tul din roși­ile bio-eco cul­ti­vate cu pro­pria mânuță, dar cu totul alta e să poves­tești la ce tre­buie să renunți ca să le ai pe astea și cât tre­buie să mun­cești ca să ți se întâm­ple și ție. Există o comu­ni­tate ado­ra­bilă de "mutanți la țară" care s-au apu­cat de blo­gging și isto­ri­sesc cu lux de amă­nu­nte des­pre plă­ce­rile vie­ții rurale, dar rare­ori suflă vreo vor­bu­liță des­pre cum le cântă gre­ie­rii din cră­pă­tu­rile căl­câie­lor. Exa­ge­rez un pic, desi­gur.

Ca să apuci calea asta e nevoie de ceva mai mult decât dorința de a simți par­fu­mul de clo­ro­filă. E nevoie să știi să o faci să se întâm­ple. E nevoie de un pic de sacri­fi­ciu. E nevoie de câteva îndemâ­nări prac­tice, apa­rent greu de dobân­dit pen­tru cineva care a cres­cut exclu­siv la bloc și i-a pus mămica mân­că­rica în far­fu­rie până când s-a căsă­to­rit. E nevoie de trudă și sacri­fi­cii. E nevoie de renun­țări: nu mai e loc de clu­buri, che­furi, bârfe la o cafea și seri cu ami­cii la bere. E nevoie de per­se­ve­rență, căci la înce­put gre­șe­lile nu vor fi puține și nici mici.

Așa că, dra­gii mei cor­po­ra­tiști urbani, îna­inte de a deveni adepți ai miș­că­ri­lor "go green" și "back to the roots" medi­tați puțin la ce tre­buie să lăsați în urmă. Și dacă vi se pare că e prea mare sacri­fi­ciul, că e inu­til efor­tul și că e prea greu să învă­țați ceea ce tre­buie să știți pen­tru a supra­vie­țui, stați fru­mu­șel în apar­ta­men­tul vos­tru de bloc și luați-vă legu­mele de la Mega, că e mai sigur. Nu de alta dar acolo o să muriți de urât și de întris­tare, beți de soare și pâr­liți îngro­zi­tor. 😉


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. Corina Agarici
    Corina Agarici

    si lip­siti de con­for­tul occi­den­tal 🙂

    0
    0
  2. Denisa Muntean
    Denisa Muntean

    "le cântă gre­ie­rii din cră­pă­tu­rile căl­câie­lor" :)))) asta e chiar ori­gi­nala :)))

    0
    0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *