În ultimul timp merg destul de mult pe jos. Prilej de a face mișcare mai multă, dar și de a constata că nici din postura de pieton Bucureștiul nu e un vis. Aș zice chiar că — în anumite privințe — e chiar mai rău decât a fi șofer. Privit de pe trotuar, orașul pare a fi prietenul mașinilor mai degrabă decât al pedeștrilor locuitori.
Sunt multe locuri unde nu poți să treci fără să înfrunți diverse obstacole. În alte locuri e destul de primejdios pentru că traficul e intens și rapid, iar pietonii n‑au nici o amenajare. Iar când plouă, ce să mai spun? Bălțile de la marginea carosabilului sunt adevărate examene de perspicacitate pentru trecători.
Deunăzi, ploua. Bălți din belșug. Mașini multe. Mergând pe trotuar ochesc însă o mega-baltă, care se lăfăia noroioasă până la jumătatea primei benzi de circulație. Precaut, mă uit spre mașinile care se apropiau cu viteză. Calculez că prima dintre ele ar ajunge în baltă cam la același moment cu mine. Mă uit la cine o conduce și văd o duduie blondă plină de nuri. Și m‑am întrebat: o fi oare momentul să fiu misogin și să presupun că duduia va trece cu roțile prin chiar mijlocul bălții pentru că habar nu are despre regulile de conduită la volan? Sau e mai bine să fiu încrezător în atenția, bunul simț și civilitatea oricărui om, chiar dacă e vorba de o blondă?
Peste câteva clipe apa noroioasă din baltă a fost proiectată la doi metri înălțime, stropind generos trotuarul și un gard de beton. Duduia din mașină nici n‑a clipit. Mașina a trecut ca vântul mai departe, în timp ce ea râdea fericită către cineva care îi vorbea la telefonul mobil.
Uneori e mai bine să mizezi pe misoginism.
Lasă un comentariu