Nu toate lucrurile care încep bine se și sfârșesc cu bine. Vă amintiți că acum un an ne bucuram că Maidanul din Kiev nu cedează și luptă pentru democrație? Iată-ne acum și noi parte a unui alt maidan de dimensiunile unui continent, ba chiar ale unei planete. Căci umblă vorba că lumea e la un pas de război și nimeni nu știe să spună cât de întins va fi conflictul din răsăritul Ucrainei. Putin îl împinge în fiecare zi mai departe, mai către sud, mai către vest, mârâind amenințător că nu mai acceptă o ordine mondială în care el să nu fie în capul mesei. Apoi se preface că mai negociază nițel, doar ca să câștige timp și să mai trimită un rând nou de arme către separatiștii din Donetsk.
Merkel e disperată să evite un război deschis, care probabil ar afecta puternic economia germană. Hollande nu știe dacă știe ce vrea, dar se plimbă de mână cu nemțoaica, ca să dea impresia că se află și el în treabă. Obama ezită să acționeze cum îl sfătuiesc consilierii săi: să scoată sabia din teacă trimițând armament Ucrainei. Unii spun că asta va fi picătura finală care îl va determina pe Putin să intre cu armele peste ucrainieni. Mie mi‑e teamă că asta se va întâmpla oricum.
Iar NATO nu va putea face nimic, decât să protesteze pe la ONU și să convoace conferințe de pace. Pentru că Ucraina nu e parte a alianței. Cum nu e nici Moldova. Credeți că rușii se vor jena să se oprească abia la Prut? Eu cred că nu. Ce poate urma? Nici nu vrem să știm. Granițele păzite cu armată. Nervii întinși la maxim. Oprirea investițiilor, plecarea unor companii mari, șomaj, inflație. Moldoveni refugiați aici, fugind din calea rușilor. Exod către occident al tinerilor, trimiși poate de chiar părinții lor. Desigur, toate astea sunt doar scenarii, dar nu sunt cele mai pesimiste. E loc de mult mai rău.
Nu cred totuși că Putin vrea să înceapă un conflict cu NATO. Probabil că știe că ar pierde un astfel de război. Dar e posibil să întindă coarda până acolo unde poate s‑o facă fără să fie acuzat că a agresat vreo țară membră a alianței. Ori asta îmi pare îndeajuns ca să ne trimită înapoi cu zece ani. Și ce va fi dacă dobândesc susținerea sârbilor, simpatia ungurilor și aprobarea grecilor?
Să nu deschideți ferestrele dinspre răsărit, că de acolo bate un vânt mânios și rece, cu miros de praf de pușcă.
Lasă un comentariu