Noul cod fiscal propus de guvernul Ponta nu este nimic altceva decât o încercare de a salva pielea guvernării PSD pentru un timp, poate — cu un pic de noroc — până la alegerile din 2016. Nu este nici pe departe dorința vreunei reformări administrative sau vreo strategie economică atent elaborată. E doar o mișcare politică, o tactică de temporizare — îndrăznesc să spun că e destul de inteligentă în perversitatea ei.
PSD are un electorat care teoretic e de stânga. Adică oameni care cred în valori precum solidaritatea socială, impozitarea progresivă cu accent pe cei bogați, subvenționarea. Păturile mai sărace ale societății sunt tentate de acest tip de discurs și sunt dispuse să‑i susțină pe cei ce le promit astfel de abordări. Pe de altă parte însă stânga tradițională este înclinată spre un anume modernism, spre valori laice, spre schimbare și experiment social. Ori nici una din aceste trăsături nu le regăsim azi la PSD. Și asta pentru că PSD nu este un partid autentic de stânga, ci un partid populist care servește interesele unor grupuri infracționale organizate. Alegătorii săi nu văd însă decât promisiunile demagogice făcute și-și bat prea puțin capul cu inconsistențele doctrinare.
Pe de altă parte a împărți pomeni este un exercițiu administrativ periculos, căci panta falimentului bugetar este foarte alunecoasă. În spate ai nevoie de soliditatea unei economii funcționale și eficiente, ceea ce România este departe de a avea. Paradoxul e că, dacă economia este prea performantă, numărul celor care stau cu mâna întinsă scade, deci bazinul electoral devine tot mai subțire. PSD este deci acel partid care are nevoie de o Românie a subzistenței, în care PIB-ul să fie suficient de mare ca să le permită demagogia populistă, dar suficient de plăpând ca să țină captivă în brațele guvernului o proporție mare a populației.
Privită din această perspectivă, recent anunțata măsură de reducere a taxelor are evident scopul de a resuscita nițel economia, în condițiile în care tocmai am trecut printr-un an electoral în care s‑au promis tot soiul de lucruri al căror efect se va produce abia în 2015. Cum e de pildă scăderea CAS pentru angajator cu 5%. PSD are deci nevoie de resurse pentru a continua politica pomenii. Ce e de făcut? Nimic altceva decât să genereze surse suplimentare de bani la buget, chiar dacă temporar trebuie să renunțe la unele taxe și impozite.
Pe de altă parte — trebuie să recunosc — mișcarea politică este foarte inspirată. Măsurile puternic liberale anulează foarte mult din forța discursului opoziției în privința guvernării. Ce ar putea susține PNL acum? Că România are nevoie de o relansare economică prin măsuri de relaxare fiscală? Că vrea să guverneze pentru că e nevoie de o politică economică de dreapta? Poftiți, domnilor din opoziție, guvernul PSD vă servește politica pe care o clamați ca fiind imperioasă. Neîngrădit de vreo doctrină politică, Ponta se mișcă cu voioșie de la stânga la dreapta și invers, fără teama pierderii electoratului său, care e prea incult politic ca să priceapă că e tras pe sfoară. Iar cei ce sesizează manevra ar putea spune — cum o face și Moise Guran — că nu‑i interesează cine ia măsurile economice corecte, le e indiferent al cărui partid e guvernul și care e motivația sa, dacă face ceea ce e nevoie pentru România. Schimbarea puterii rămâne astfel o miză strict politicianistă, nu o necesitate socială și economică.
Iohannis sesizează probabil capcana, dar nu poate face mare lucru în legătură cu asta, cu atât mai mult cu cât comportamentul său este unul impecabil din punct de vedere instituțional. Singurele sale remarci — valide, de altfel — se referă la cum se va echilibra bugetul în urma unor astfel de relaxări fiscale. Dar să recunoaștem că aceeași întrebare s‑ar fi pus și dacă la guvernare erau liberalii. Dar ia imaginati-vă: cum ar putea PNL să trântească în parlament un program de guvernare care preia toate măsurile pe care ei le consideră prioritare?
Deocamdată Ponta dă șah la PNL. Să vedem cum răspund oponenții lui.
12:02
Capcana e si in extinderea bazei de taxare pentru asigurarile sociale. Nu a bazei numerice ci cantitative. E logic nu ca un contribuabil care incaseaza chirii sau are venituri multiple se poate imbolnavi mai grav si mai des decat unul care nu lucreaza! De ani de zile contributia la bugetul asigurarilor sociale si cum isi iau unii salariul pe firma sunt “preocupatiunea mintala principala” a guvernantilor. N‑au gasit nicio solutie viabila…dar ii pot omori pe multi cu microintreprinderi amarate. Asa a facut si Pogea…
13:02
Pe mine mă îngrijorează aprecierea lui Ionut Popescu
Paradoxuri românești: guvernul Ponta (de fapt, e doar munca ministerului de finanțe) vine cu un proiect modern, suplu, inteligent de Cod fiscal, super-liberal, iar dreapta, în ultimele două luni, în domeniul economic, a venit doar cu niște aberații și istericale în apărarea celor cu credite în CHF ! Trist sau cum?