Fără exces de zel

Eu cred în impor­tanța pro­tecției medi­u­lui. Cred că ar tre­bui să fim nu stăpânii naturii, ci garanții dăinuirii ei, arti­zanii con­viețuirii noas­tre armo­nioase cu ea. Iar când am devenit inginer sil­vic, acum 27 de ani, nu ide­aluri eco­nom­ice ale indus­triei lem­nu­lui îmi pop­u­lau gân­durile, ci convin­gerea fermă și, poate, naivă că am să pot face ceva bun pen­tru pădure. Nu știu dacă în tre­cerea mea prin această meserie am făcut ceva nota­bil, dar pot să sper că cel puțin n‑am făcut nimic rău.

Înțelegeți deci că sim­pa­tizez prin­cip­ial cu toți cei care luptă să apere mediul. Însă une­ori sunt silit să con­stat că, în avân­tul pio­nieresc care‑i cuprinde, unii din­tre ei uită despre ade­văr și ști­ință. Devin exce­sivi. Devin habot­nici. Iar asta e foarte rău, pen­tru că fiecare aseme­nea exces de zel înseamnă doi pași înapoi în priv­ința sădirii unei conști­ințe "verzi" la nivelul soci­etății. Or ăsta ar tre­bui să fie scopul cel mai impor­tant al ecologiștilor: o soci­etate care gân­dește corect despre relația sa cu natura. Zarva sen­za­țion­al­istă nu ajută.

Deunăzi am auzit iar niște gogomănii. Noul cod sil­vic este con­te­s­tat de activiștii de mediu pen­tru că ar menține vechile metode de eval­u­are a lem­nu­lui, descrise în presă ca fiind o "apreciere vizuală" făcută de per­son­alul sil­vic, ceea ce lasă loc unei intențion­ate inex­ac­tități menită să favorizeze fur­tul. În țările civ­i­lizate, explică ei, lem­nul este cân­tărit în depozite evitându-se orice sus­tragere. Asta e o dovadă de neînțelegere ele­men­tară a felu­lui în care se mișcă lem­nul din pădure către fabrici, a riscurilor care există, iar soluți­ile pro­puse nu ar îmbunătăți situ­ația, ci le-ar agrava foarte mult. Să vă explic de ce.

Partea întâi. Unde se vede că unele infor­mații sunt eronate.
Lem­nul pe picior (arborii înainte de a fi tăi­ați) nu este eval­uat din ochi, ci pe baza unor măsură­tori rel­a­tiv pre­cise. Cu doi ani înainte de a fi efec­tiv tăi­ați, arborii sunt aleși pe anu­mite cri­terii tehnice de per­son­alul sil­vic, le este măsurat diametrul la înălțimea de 1,3 metri și este apre­ci­ată clasa de cal­i­tate a lem­nu­lui (foarte sim­plu spus: câte pro­cente din lem­nul fiecărui arbore ar putea fi uti­lizate pen­tru cher­estea). Apoi se fac niște cal­cule tehnice care indică diametrul mediu al tuturor arbo­rilor care au fost aleși pen­tru tăiere și per­son­alul sil­vic măsoară înălțimea câtorva arbori care au acel diametru. Măsură­toarea înălțimii se face de aseme­nea cu echipa­mente, nu din ochi. Având aceste date, se uti­lizează niște tabele bio­met­rice (bio­me­tria arbo­rilor și arboretelor din Româ­nia, stan­dard val­i­dat inter­național) și se află volu­mul total al arbo­rilor ce vor fi tăi­ați, cu o pre­cizie de ±5%.

Partea a doua. Nema cul­tură forestieră.
Oricine își face nițel timp să studieze prob­lema cuba­ju­lui arbo­rilor și arboretelor află destul de rapid două lucruri impor­tante: mai întâi că nu e o tre­abă sim­plă și apoi că nu e o pre­ocu­pare nouă. Să deter­mini volu­mul unor arbori care n‑au o formă geo­met­rică foarte clară (nu sunt nici cilin­dri, nici conuri, ci parab­o­loid sau neiloid), cu toate ramurile și bifur­cați­ile lor nu‑i chiar floare la ure­che. Știu că majori­tatea nespe­cial­iștilor cred că sil­vi­cul­tura e un fel de plim­bare voioasă prin poienițe cu fragi și mure, dar de la niște ecologiști vajnici și îndâr­jiți am alte pre­tenții. Ca să vă faceți o idee despre subiect, iaca un link spre o expli­cație sim­plistă a trei metode cla­sice de cubare a arbo­rilor, care vă asigur că sunt mult mai sim­ple decât com­plex­ele ecuații de regre­sie dublu log­a­r­it­mice sau decât matem­at­ica din spatele seri­ilor de vol­ume rel­a­tive care stau la baza den­drome­triei mod­erne prac­ti­cate (și) în Româ­nia.

Den­drome­trie

Partea a treia. În care se vădește lipsa de simț prac­tic.
Ca să cân­tărești cu oarece exac­ti­tate lem­nul ai nevoie de un cântar-basculă. Pen­tru cei care nu prea au ieșit din oraș, cântarul-basculă e ăla pe care trece camionul cu marfă. Ca să instalezi un cântar-basculă e nevoie de o chestie sim­plă: teren plan. Dră­cia drac­u­lui, coclau­rile din munți pe unde se găsește lem­nul nu prea sunt priel­nice pen­tru cântare-basculă. Iar depozitele care ar putea efec­tua măsură­tori și cân­tăriri mai pre­cise sunt la dis­tanțe apre­cia­bile de pădure. Și dacă lem­nul ar cir­cula fără să fie măsurat sau cân­tărit în vreun fel de la pădure la depozit, pe dis­tanțe de 40–50 km, imaginați-vă cât din el ar mai ajung să vadă cân­tarul și cât ar fi furat pe drum, ca și cum nici n‑ar fi exi­s­tat vre­o­dată.

Partea a patra. Naiv­i­tatea.
Cân­tărirea pare o metodă foarte pre­cisă. Să punem lem­nul pe cân­tar, deci. Însă să nu uităm un lucru: lem­nul e cu atât mai greu cu cât e mai verde. Sau mai ud. Deci cu un fur­tun și puțină apă se pot face min­uni ca să com­pensezi ceea ce s‑a furat. Și dacă nu mă cre­deți pe mine, dis­cu­tați cu orice ges­tionar al unui depozit de lemn de foc. Ei știu exact cum să recepționeze zece tone de lemn, să fure două-trei tone și totuși să nu iasă în minus la inven­tar.

Și, în sfârșit, con­cluzi­ile.
Dacă mâine ne-am apuca să imple­men­tăm ce zic amețiții ăștia de ecologiști cred că s‑ar dubla fur­turile de lemn. Adică fix pe dos față de ceea ce cred ei că ar obține cân­tărind lem­nul exploatat. De aia zic, când vrei să te implici într-un dome­niu, dar nu prea stăpânești cunoșt­ințele de bază, poți să te salvezi de la ridi­col într-un mod sim­plu: să te abții să faci exces de zel.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Anonymous

    Este foarte ade­varat ca ar tre­bui sa fie mai multi ingineri sil­vici in avan­pos­turile apararii medi­u­lui. Dar nu orice fel de ingineri sil­vici. Breasla asta a pier­dut mult din pres­tigiu dupa 1990, pe masura ce au aparut fac­ul­tati de sil­vi­cul­tura ca ciu­per­cile dupa ploaie, scotand pe banda „ingineri sil­vici”. Am lucrat mult in dome­niu si cunosc numerosi indi­vizi semi­anal­fa­beti care au absolvit aceste fac­ul­tati aparute peste noapte, mai mult cu bani decat facand cur­suri si acum se prez­inta ingineri sil­vici. Pacat.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu