Împarte cu prietenii










Submit

Prea fericitule păstor

M-am gân­dit să-ți scriu câteva rân­duri acum, după ce dez­ba­te­rea pri­vind pre­da­rea reli­giei în școli s-a înche­iat. Îți vor fi tre­cut emo­ți­ile văzând că aproape toate oile tur­mei tale și-au înscris mieii la orele de reli­gie, că pro­fe­so­rii de reli­gie nu-și vor pierde ros­tul și sala­ri­ile. Poate că acum, răsu­flând ușu­rat, vei avea timp să reflec­tezi puțin la toate cele ce se s-au întâm­plat. Vei fi făcut tot ce era rân­duit pen­tru un patri­arh? Te vei fi abă­tut de la calea cea dreaptă? Mai știi pe unde trece căra­rea noro­du­lui spre mân­tu­ire?

Cred că une­ori ți-o fi greu să porți pe umeri res­pon­sa­bi­li­ta­tea de a păs­tori turma cre­din­cio­și­lor orto­do­cși, fie­care cu păca­tele lui, fie­care cu demo­nii lui. Și, ca un bun păs­tor ce tre­buie să fii, este în grija ta de a-i îndrepta spre pășu­nea cea grasă, spre apa cea bună — în fond asta înseamnă a păs­tori, nu? De aceea i-ai îndem­nat pe toți să lupte pen­tru ca reli­gia să nu fie scoasă din școală, din această nețăr­mu­rită grijă pen­tru turma ta, deși știai că nu asta era ade­vă­rata miză, că nu ăsta era peri­co­lul. Dar cum să ții oile lângă toia­gul tău dacă nu le înspă­i­mânți măcar din când în când cu umbrele lupi­lor?

Unii ți-au admi­rat cam­pa­nia de pe inter­net, spu­nând că e un semn de moder­ni­zare. Așa o fi fiind. Dacă alte turme, unde oile sunt libere și nepăs­to­rite, iar pășu­nile sunt la fel de verzi, ade­me­nesc cre­din­cio­șii tăi cu mie­rea cuvin­te­lor, sucindu-le min­țile, nu poți să stai stană de pia­tră și să lași turma să se risi­pească. Ce alt­ceva puteai face decât să tri­miți câi­nii de pază să întoarcă oile rătă­cite? Pe Puric, dulăul bătrân care latră rar și apă­sat, pe aia bătrână din Vicov, care latră duios, pe cățe­lan­drul cel tânăr, ăla care nu doarme toată vara și stă mai mult prin­tre oile câr­lane. Câte oi rătă­cite or fi întors fie­care din­tre ei nu ai cum știi, dar uite că turma e adu­nată din nou și asta e tot ce con­tează.

An de an stâna-i tot mai pros­peră. Slavă Dom­nu­lui, oile sunt lăp­toase și se lasă lesne mulse în tot mai mul­tele strungi pe care le-ai încro­pit din banii câști­gați pe brânză. Comar­ni­cele sunt multe și trai­nice, buca­tele cio­ba­ni­lor sunt alese și îndes­tu­lă­toare, stra­iele li-s țesute în fir de aur. Viața de păs­tor e tot mai bună, spre lauda Dom­nu­lui care ți-a încre­din­țat o turmă mănoasă.

Dar ai uitat, prea feri­cite, să mai pășești împre­ună cu cre­din­cio­șii tăi, să te ames­teci prin­tre ei. Să îi spri­jini pe cei nevol­nici, să-i îmbăr­bă­tezi pe cei care se simt slabi. Să îi întrebi des­pre cele lumești, des­pre cum aduc învă­ță­tu­rile lui Dum­ne­zeu în viața lor. Căci îi știi cât de înră­iți sunt azi. Știi câtă ură coclește în sufle­tele lor. Știi că le cam place să fure unii de la alții. Știi cum se mint zâmbindu-și unii altora. Și nu te aud îndreptându-i pe calea cea bună, nu te aud dojenindu-i. Nu te văd împăr­țind cuvân­tul celui care spui că te-a tri­mis să păs­to­rești.

Încă și mai rău, se aud vorbe cum că ai lăsat lupii să se stre­coare în turmă, că le-ai dat cojoace de lână ca să se piardă neștiuți prin­tre oi. Și ei dij­mu­iesc oile, le jefu­iesc și le dau pier­za­niei, iar tu închizi ochii și-ți faci parte din pradă. Ba chiar îi ridici în slăvi și prea­mă­rești lupii, îndemni cre­din­cio­șii să-i pună în frun­tea tur­mei pen­tru ca jaful să le fie mai spor­nic și par­tea ta mai bogată. Te văd mai mereu în pre­a­jma lor, a ălora de-și zic poli­ti­cieni, tăi­nu­ind cu ei la umbra stâ­nii des­pre lucruri doar de voi ști­ute. Să te mai miri dacă unele oi au înce­put să se întrebe dacă să te numere cu Iisus sau cu tâlha­rii?

Și mă întreb, prea feri­ci­tule păs­tor, oare n-are să vină vre­mea să dai și tu soco­teală pen­tru turma ta? Cum de nu te temi că la jude­cata din urmă nu vei fi soco­tit cu drep­ții? Ori poate că știi că nici­o­dată nu va fi o jude­cată dreaptă, că e doar o poveste spă­i­moasă, bună pen­tru oi, ca să le țină cu cape­tele aple­cate în iarbă și să nu se întrebe de ce sunt mulse și tunse zi de zi? Că, dacă ar afla acest ade­văr, s-ar răz­leți de la tine — și ele, și lupii — și-ai rămâne sărac, sin­gur și netre­bu­in­cios?


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *