Prea fericitule păstor

M‐am gân­dit să‐ți scriu câteva rân­duri acum, după ce dez­ba­te­rea pri­vind pre­da­rea reli­giei în școli s‐a înche­iat. Îți vor fi tre­cut emo­ți­ile văzând că aproape toate oile tur­mei tale și‐au înscris mieii la orele de reli­gie, că pro­fe­so­rii de reli­gie nu‐și vor pierde ros­tul și sala­ri­ile. Poate că acum, răsu­flând ușu­rat, vei avea timp să reflec­tezi puțin la toate cele ce se s‐au întâm­plat. Vei fi făcut tot ce era rân­duit pen­tru un patri­arh? Te vei fi abă­tut de la calea cea dreaptă? Mai știi pe unde trece căra­rea noro­du­lui spre mân­tu­ire?

Cred că une­ori ți‐o fi greu să porți pe umeri res­pon­sa­bi­li­ta­tea de a păs­tori turma cre­din­cio­și­lor orto­do­cși, fie­care cu păca­tele lui, fie­care cu demo­nii lui. Și, ca un bun păs­tor ce tre­buie să fii, este în grija ta de a‐i îndrepta spre pășu­nea cea grasă, spre apa cea bună – în fond asta înseamnă a păs­tori, nu? De aceea i‐ai îndem­nat pe toți să lupte pen­tru ca reli­gia să nu fie scoasă din școală, din această nețăr­mu­rită grijă pen­tru turma ta, deși știai că nu asta era ade­vă­rata miză, că nu ăsta era peri­co­lul. Dar cum să ții oile lângă toia­gul tău dacă nu le înspă­i­mânți măcar din când în când cu umbrele lupi­lor?

Unii ți‐au admi­rat cam­pa­nia de pe inter­net, spu­nând că e un semn de moder­ni­zare. Așa o fi fiind. Dacă alte turme, unde oile sunt libere și nepăs­to­rite, iar pășu­nile sunt la fel de verzi, ade­me­nesc cre­din­cio­șii tăi cu mie­rea cuvin­te­lor, sucindu‐le min­țile, nu poți să stai stană de pia­tră și să lași turma să se risi­pească. Ce alt­ceva puteai face decât să tri­miți câi­nii de pază să întoarcă oile rătă­cite? Pe Puric, dulăul bătrân care latră rar și apă­sat, pe aia bătrână din Vicov, care latră duios, pe cățe­lan­drul cel tânăr, ăla care nu doarme toată vara și stă mai mult prin­tre oile câr­lane. Câte oi rătă­cite or fi întors fie­care din­tre ei nu ai cum știi, dar uite că turma e adu­nată din nou și asta e tot ce con­tează.

An de an stâna‐i tot mai pros­peră. Slavă Dom­nu­lui, oile sunt lăp­toase și se lasă lesne mulse în tot mai mul­tele strungi pe care le‐ai încro­pit din banii câști­gați pe brânză. Comar­ni­cele sunt multe și trai­nice, buca­tele cio­ba­ni­lor sunt alese și îndes­tu­lă­toare, stra­iele li‐s țesute în fir de aur. Viața de păs­tor e tot mai bună, spre lauda Dom­nu­lui care ți‐a încre­din­țat o turmă mănoasă.

Dar ai uitat, prea feri­cite, să mai pășești împre­ună cu cre­din­cio­șii tăi, să te ames­teci prin­tre ei. Să îi spri­jini pe cei nevol­nici, să‐i îmbăr­bă­tezi pe cei care se simt slabi. Să îi întrebi des­pre cele lumești, des­pre cum aduc învă­ță­tu­rile lui Dum­ne­zeu în viața lor. Căci îi știi cât de înră­iți sunt azi. Știi câtă ură coclește în sufle­tele lor. Știi că le cam place să fure unii de la alții. Știi cum se mint zâmbindu‐și unii altora. Și nu te aud îndreptându‐i pe calea cea bună, nu te aud dojenindu‐i. Nu te văd împăr­țind cuvân­tul celui care spui că te‐a tri­mis să păs­to­rești.

Încă și mai rău, se aud vorbe cum că ai lăsat lupii să se stre­coare în turmă, că le‐ai dat cojoace de lână ca să se piardă neștiuți prin­tre oi. Și ei dij­mu­iesc oile, le jefu­iesc și le dau pier­za­niei, iar tu închizi ochii și‐ți faci parte din pradă. Ba chiar îi ridici în slăvi și prea­mă­rești lupii, îndemni cre­din­cio­șii să‐i pună în frun­tea tur­mei pen­tru ca jaful să le fie mai spor­nic și par­tea ta mai bogată. Te văd mai mereu în pre­a­jma lor, a ălora de‐și zic poli­ti­cieni, tăi­nu­ind cu ei la umbra stâ­nii des­pre lucruri doar de voi ști­ute. Să te mai miri dacă unele oi au înce­put să se întrebe dacă să te numere cu Iisus sau cu tâlha­rii?

Și mă întreb, prea feri­ci­tule păs­tor, oare n‐are să vină vre­mea să dai și tu soco­teală pen­tru turma ta? Cum de nu te temi că la jude­cata din urmă nu vei fi soco­tit cu drep­ții? Ori poate că știi că nici­o­dată nu va fi o jude­cată dreaptă, că e doar o poveste spă­i­moasă, bună pen­tru oi, ca să le țină cu cape­tele aple­cate în iarbă și să nu se întrebe de ce sunt mulse și tunse zi de zi? Că, dacă ar afla acest ade­văr, s‐ar răz­leți de la tine – și ele, și lupii – și‐ai rămâne sărac, sin­gur și netre­bu­in­cios?


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Dacă ai ceva de spus...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Meniu