Împarte cu prietenii










Submit

Dosarul procurorului Panait

Acum vreo 2–3 ani dacă vor­beai de ciu­dă­țe­ni­ile sinu­ci­de­rii pro­cu­ro­ru­lui Panait erai cali­fi­cat drept con­spi­ra­ți­o­nist, iar dacă adu­ceai în dis­cu­ție numele lui Ponta în acest con­text deve­neai îndată un băsist împu­țit care are ce are cu inte­li­gen­tul, har­ni­cul și de ade­văr iubi­to­rul nos­tru prim minis­tru. Subiec­tul părea nițel ocult, ca și cum numai celor din cer­cu­rile pute­rii li s-ar fi putut releva ade­vă­rul. M-am între­bat ade­sea dacă oame­nii din vâr­ful ierar­hi­i­lor poli­tice știu într-adevăr mai multe decât noi des­pre cazuri pre­cum acesta.

A tre­cut niște timp și iată că a apă­rut un film des­pre pro­cu­ro­rul Panait. Nu schimbă radi­cal per­spec­tiva pe care o aveam, nici nu aduce mai multă lumina asu­pra cazu­lui pen­tru că nici nu avea cum. Din punct de vedere juri­dic, moar­tea magis­tra­tu­lui va rămâne pro­ba­bil întot­dea­una învă­lu­ită în mis­ter. Dar poves­tea spusă prin ima­gini nu mai ține nici de teo­ria con­spi­ra­ției, nici de păr­ti­ni­toare tabere poli­tice. Poves­tea devine parte a con­ști­in­ței publice. Și nimeni nu va mai vorbi des­pre dosa­rul secret al aces­tei sinu­ci­deri, ci des­pre eroul lup­tei împo­triva corup­ției. Chiar dacă n-am aflat abso­lut nimic nou.

* * *

La finele seco­lu­lui al XIX-lea, Titu Mai­o­rescu și Con­stan­tin Dobrogeanu-Gherea pur­tau o pole­mică, deve­nită ulte­rior cele­bră, asu­pra rolu­lui artei în soci­e­tate. Mai­o­rescu sus­ți­nea teo­ria artei pen­tru artă, ară­tând că ros­tul cre­a­ției artis­tice este acela de a naște fru­mu­sețe și emo­ție pură. Dobrogeanu-Gherea, unul din pre­cur­so­rii soci­a­lis­mu­lui, îl con­tra­zi­cea, sus­ținând teza artei cu ten­dință, adică a cre­a­ției care are ca scop influ­en­ța­rea mase­lor prin mesa­jul trans­mis. Per­so­nal am fost multă vreme supor­te­rul lui Mai­o­rescu, dintr-un soi de ide­a­lism artis­tic.

Am rea­li­zat însă, după niște ani, câtă influ­ență a avut arta asu­pra unor națiuni. Ame­rica, de pildă, este în mare parte cro­ită după tipa­rele per­so­na­je­lor cre­ate de Hol­lywood și nu de puține ori am con­sta­tat cât de pro­pa­gan­dis­tice sunt fil­mele lor, insu­flând ame­ri­ca­ni­lor sen­ti­mente de patri­o­tism, de ero­ism, de apar­te­nență la un popor cu un des­tin mare. Sunt pe deplin con­vins acum că multe din ati­tu­di­nile Ame­ri­cii, o bună parte a mân­driei lor de super-putere mondi­ală, au fost pre­gă­tite în stu­di­o­u­rile de film cali­for­niene.

* * *

Poate că totuși Dobrogeanu-Gherea avea drep­tate. Poate că avem mai multă nevoie de poves­tea unor eroi pe care să-i urmăm, decât de fan­tasme cu zâne și feți-frumoși. Poate că măcar din această per­spec­tivă moar­tea pro­cu­ro­ru­lui Panait nu a fost în van, atâta timp cât vom purta în gând înțe­le­sul pro­fund al lup­tei sale.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *