Împarte cu prietenii










Submit

De ce îți dă șeful prăjituri

De la o vreme încoace, să zic că or fi vreo șapte-opt ani, aud tot mai des des­pre ini­ția­tive ale unor com­pa­nii de a-și recom­pensa anga­ja­ții pen­tru rea­li­zări deo­se­bite prin mici petre­ceri. Moda ieși­tu­lui la bere pen­tru că am ter­mi­nat pro­iec­tul X sau a petre­ce­rii cu tort pen­tru că am atins nu-știu-ce obiec­tiv s-a extins apoi tot mai mult. Până la limita la care azi con­stat că unii mana­geri recom­pen­sează inclu­siv munca propriu-zisă, adică aia pen­tru care anga­ja­ții pri­mesc sala­riul.

În înțe­le­ge­rea mea limi­tată, con­si­der că atunci când ai sem­nat un con­tract cu o com­pa­nie ești plătit ca să faci o anu­mită treabă. Dacă ești vân­ză­tor, ești plătit să vinzi marfa din maga­zin. Dacă ești pro­gra­ma­tor, ești plătit să scrii apli­ca­ții și să le livrezi cui le-a cerut. Dacă ești con­ta­bil, ești plătit să ții evi­den­țele con­ta­bile ale fir­mei. Fap­tul că ți-ai făcut treaba nu e subiect de săr­bă­toare, ci expre­sia sim­plă a fap­tu­lui că ți-ai ono­rat con­trac­tul: ai mun­cit cu folos pen­tru banii pri­miți. But, hey, this is just me…

Fes­ti­vis­mul înflo­rește. Cul­mea, nu e pro­mo­vat de anga­jați, ci mai degrabă de mana­geri. Știți de ce? Eu am niște bănu­ieli.

Absența unei direc­ții
Mana­ge­rii ăștia n-au nici o viziune, alta decât să-și cre­ască pro­priul sala­riu și even­tual să urce pe scara ierar­hiei com­pa­niei, așa că nu pot da anga­ja­ți­lor o per­spec­tivă în care să cre­adă și să-i urmeze într-acolo. Dacă n-au viziune, n-au nici trac­țiune — oame­nii nu-i urmează pe cei care nu știu înco­tro merg. De aia au nevoie de un morcov așe­zat în fața anga­ja­tu­lui, ca să-l facă să meargă îna­inte. Înco­tro? Lasă că văd ei, deo­cam­dată cel mai impor­tant e să țină anga­ja­ții ocu­pați. Iar o petre­cere mică după fie­care pro­iec­țel e numai bună pen­tru a da impre­sia că totul merge ca pe roate.

Lipsa cali­tă­ți­lor de lider
În afara fap­tu­lui că firma i-a așe­zat într-o pozi­ție de mana­ge­ment, lide­rii auten­tici au nevoie de exper­tiză și carismă. Exper­tiza e cam greu de dobân­dit, e nevoie de minte și de dorința de a învăța, dar sunt des­tui cei care reu­șesc să o mimeze și se mul­țu­mesc cu atât. Drept e că, mai ales în com­pa­ni­ile teh­nice, unde anga­ja­ții au aștep­tări mari de la cei ce-i con­duc, oame­nii se cam prind când apare câte unul din ăsta care mimează com­pe­tența. Și atunci ce rămâne de făcut? Carisma! Să îl placă sub­or­do­na­ții. Iar zahă­rul și alco­o­lul fac minuni în sen­sul ăsta. Cum să nu-l placi pe cel care dă pră­ji­tu­rele pen­tru că azi ai ter­mi­nat pro­iec­tul cu doar 75% depă­șire de buget și te scoate la bere când întâr­zii doar cu o lună livra­rea?

Rezul­ta­tele modeste
Când nu prea au cu ce se lăuda în fața șefi­lor lor, mana­ge­rii ăștia tre­buie să se des­curce cu ce au. Dacă rezul­ta­tele sunt sub aștep­tări, atunci hai să cobo­râm aștep­tă­rile până când rezul­ta­tele le depă­șesc. Cum? Sim­plu: e o ches­tiune de per­cep­ție. Dacă săr­bă­to­rim fap­tul că am ajuns la ser­vi­ciu, apoi că am por­nit com­pu­te­rul, că am tri­mis pri­mul mail din ziua res­pec­tivă și că am răs­puns la 3 ape­luri tele­fo­nice con­se­cu­tive, șefii de mai sus vor per­cepe trep­tat că noi avem suc­ces după suc­ces, că sun­tem o "echipă dedi­cată", for­mată din "anga­jați moti­vați". Iar asta nu poate fi decât meri­tul unui mana­ger iscu­sit, nu?

Pas­ti­lele amare se iau cu zahăr
După ce le-au făcut anga­ja­ți­lor bur­țile dol­dora de dul­ciuri, unii din­tre mana­ge­rii ăștia vin și cu niște "ini­ția­tive" noi, cu niște "idei" inte­re­sante, care nu sunt alt­ceva decât mai mult de muncă care tre­buie să fie gata până la ace­lași ter­men. Tor­tul și berea au fost pre­gă­ti­rea unui sub­til șan­taj — poți să zici că nu vrei să pui osul la muncă și să tragi mai tare, adică să-l refuzi pe dră­gă­la­șul mana­ger care toc­mai te-a dus la bere, unde even­tual te-a lăsat să bei până te-ai îmbă­tat ca porcu' și te-ai făcut de rahat? You own him one, isn't it?

Și uite așa ajun­gem să ne feli­ci­tăm pen­tru orice rahat pe care îl facem, de parcă noi am fi pus coada la prună în fie­care zi, adunându-ne în ședințe ad-hoc în care ne apla­u­dăm reci­proc că ne-am făcut treaba pen­tru care sun­tem plătiți. Dar să știți ceva, de la unul care se învârte de ceva timp prin­tre mana­geri (fiind unul din­tre ei și spe­rând că nu e unul ca ăștia des­pre care vă poves­tesc), când dați de com­pa­nii unde mana­ge­rii prac­tică un fes­ti­vism de-ăsta gra­tuit, vă puteți pune între­ba­rea sin­ceră dacă vă aflați unde tre­buie. Pen­tru că e anor­mal să te com­porți într-una ca și cum săr­bă­to­rești că ai inven­tat apa caldă și mer­sul pe jos, iar o com­pa­nie con­dusă de oameni care cred că lea­der­ship înseamnă zahăr și alcool n-are un vii­tor prea stră­lu­cit. Pe cale de con­se­cință nici vii­to­rul vos­tru nu e chiar roz, câtă vreme veți fi con­duși de această spe­cie nouă de mana­geri: homo fes­ti­vus.

Pen­tru sănă­ta­tea cari­e­rei voas­tre, evi­tați locu­rile de muncă unde sunt prea multe apla­uze, pră­ji­turi și bere. 😉


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. Alice

    Nu știam cum să le zic, așa că am dat share. Acum nu pot decât să sper că nu ajung și în zona asta de comen­ta­rii.

    0
    0
  2. Bogdan

    "evi­tați lo­cu­rile de muncă unde se prac­tică un con­sum ex­ce­siv de pră­ji­turi și bere" — cred ca mai ramane doar vari­anta unui job la Stat in cazul asta :))

    0
    0
    • Sorin Sfirlogea

      Ar mai fi și niște firme de apar­ta­ment, nici alea nu dau pră­ji­turi 🙂

      0
      0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *