Împarte cu prietenii










Submit

Narcolepsia în melosul românesc

Cân­te­cele de dra­goste sunt cele mai fru­moase, nu-i așa? Mda, la fel zic și eu, e plă­cut să le asculți, te apucă așa o feri­cire inex­pli­ca­bilă, o poftă nebună de viață, nu? Mie îmi place mult ăla cu ari­pile de vânt, pe care îl cântă Delia la Europa FM cam de șap­te­su­te­pa­tru­ze­ciși­șase de ori pe zi. E fru­mos și are și o poveste în el. Stați să v-o zic.

Ea e cas­nică. Nu rezultă din ver­suri că ar avea acest sta­tut ocu­pa­țio­nal din motive de șomaj sau fiindcă n-a luat baca­la­u­re­a­tul, așa că pre­su­pu­nem că e cas­nică în mod volun­tar, adică e o tânără vir­tu­oasă și talen­tată care a ales să se dedice cămi­nu­lui, în ciuda curen­tu­lui modern al femeii de carieră. Ne putem da seama de asta din fap­tul că în fie­care strofă acti­vi­tă­țile ei se învârt în jurul patu­lui din dor­mi­tor, ceea ce n-ar fi fost posi­bil dacă mer­gea la ser­vi­ciu. Tânăra femeie are insomnii rebele pe care le măr­tu­ri­sește des­chis ("și când nu pot să dorm"), dar le și solu­țio­nează rapid amintindu-și de iubi­tul drag care i-a făcut ceva ce "chiar n-avea nici un sens", motiv pen­tru care el este pre­zent per­ma­nent în min­tea ei, fiind ast­fel "cel mai bun medi­ca­ment". Obser­văm meto­dele tera­pe­u­tice moderne apli­cate pen­tru insomnie, renun­țând la desu­e­tul numă­rat al oilor.

La tre­zi­rea din som­nul indus prin aceste metode spe­ci­fice, tânăra con­stată că el este pre­zent ("când mă tre­zesc ești chiar aici"), ba mai mult, o atinge provocându-i o stare de tem­po­rară nebu­nie ("și-nnebunesc când mă atingi"). Dedu­cem ast­fel cu ușu­rință că în strofa ante­ri­oară era vorba des­pre som­nul de fru­mu­sețe, când ea se culcă pe la 11 dimi­neața și doarme o jumă­tate de oră până la șase seara, adică exact până când el se întoarce de la ser­vi­ciu. Înțe­le­gem și că el este capa­bil să sus­țină finan­ciar mena­jul, în ciuda fap­tu­lui că ea nu are un venit sta­bil, ceea ce ne îndrep­tă­țește să cre­dem că el este un cor­po­ra­tist cu func­ție de mana­ge­ment. Ceea ce rămâne însă neclar — într-un minu­nat sens poe­tic — este de ce ea înne­bu­nește când el o atinge. De draci că a trezit-o?!? Auto­rul ver­su­ri­lor nu ne spune, lăsându-ne ima­gi­na­ția să lucreze.

În acest punct al cân­te­cu­lui se pro­duce arun­ca­rea ei pe aripi de vânt, urmată de priza lui fermă, băr­bă­tească și de un sărut flămând. Vedem scena aie­vea: prim-plan cu ea în pat, în pijama, în fun­dal fereas­tra des­chisă a dor­mi­to­ru­lui, el intră pe ușă, se cre­ează curent puter­nic, un vânt pe ale cărui ima­gi­nare aripi ea se aruncă, iar el lasă geanta de lap­top din mână și o prinde din acest zbor avân­tat care alt­min­teri s-ar fi înche­iat cel mai pro­ba­bil prin coli­ziu­nea cu mobila dor­mi­to­ru­lui. Înțe­le­gem, citind prin­tre rân­duri, iubi­rea lui sin­ceră pen­tru ea, căci iată că nu s-a oprit la bucă­tă­rie să mănânce ceva, ci a venit de la muncă direct la ea în dor­mi­tor, chior de foame cum era. Ni se suge­rează dis­cret și că el merge la sală, având o formă fizică foarte bună, pen­tru că — în ciuda sub­nu­tri­ției la care este supus — reu­șește strofă de strofă să o prindă și să o sal­veze de la con­tac­tul dure­ros cu mobila din apar­ta­ment. Această întreagă sec­vență dă naș­tere unei tră­iri emo­țio­nale intense, motiv pen­tru care ea, epu­i­zată, mai ați­pește nițel, tot cu gân­dul la el ("cu tine-adorm și mă tre­zesc în gând").

Tre­cem rapid peste epi­so­dul cu reve­ni­rea la sta­rea de veghe, când tânăra se plânge că n-a mers cen­trala ter­mică ("sunt zile reci") și îi repro­șează iubi­tu­lui că n-a sunat-o, nu i-a dat SMS ("nu suni, nu-mi scrii, nu știu nimic de viața ta") ca să ajun­gem la momen­tul când el, iubi­tul, își dez­vă­luie drama per­so­nală: "Îți spun ce simt tot și vreau să ții cont / Că une­ori stau zile-ntregi, nu văd nimic la ori­zont / Iar, une­ori, chiar nu mai pot…". Este vorba desi­gur des­pre fri­gi­de­rul în care el nu găsește nimic de mai multe zile, ceea ce explică de ce o sărută în fie­care refren la fel de flămând. Înțe­le­gem ast­fel și de ce mai devreme el face refe­riri la "cio­bu­rile care aduc noroc" — foarte pro­ba­bil, de foame și de nervi, au avut la un moment dat o dis­pută domes­tică în tim­pul căreia el a spart niște far­fu­rii prin bucă­tă­rie, dar nu ni se lămu­rește de ce juna cas­nică nu se mobi­li­zează totuși măcar puțin pen­tru a-i face o cior­biță de văcuță și o tocă­niță cu car­tofi. Mis­te­rul rămâne deplin, lăsându-ne să spe­cu­lăm asu­pra unor poten­ți­ale cauze medi­cale, pre­cum nar­co­lep­sia, acest fla­gel al vre­mu­ri­lor moderne care afec­tează pe toți cei aceia care s-au năs­cut obo­siți și tră­iesc pen­tru a se odihni.

Se va salva oare iubi­rea celor doi? Cân­te­cul se ter­mină într-o notă opti­mistă: ea, tre­zită din somn, se mai aruncă de două ori pe aripi de vânt, iar el o prinde de tot atâ­tea ori, sărutând-o păti­maș și la fel de lih­nit de foame. Încă o dată se dove­dește că iubi­rea învinge toate vici­si­tu­di­nile, chiar și cele de natură medi­cală, făcând posi­bilă această poveste roman­tică din­tre o nar­co­lep­tică cas­nică și un cor­po­ra­tist sub­nu­trit. Bravo, Delia! Bravo… el!

PS Delia, totuși fă-i omu­lui o ciorbă sau ceva, gen! Merită!


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *