Împarte cu prietenii










Submit

Dubla măsură a domnului Isărescu

Dom­nul Isă­rescu e un om deș­tept, fără doar și poate. Am un sen­ti­ment de res­pect pen­tru el, cau­zat mai ales de fap­tul că lon­ge­vi­ta­tea sa în func­ția de guver­na­tor al Băn­cii Națio­nale este expli­cată mai întâi de com­pe­ten­țele sale și abia apoi de rela­ți­ile sale în lumea băn­ci­lor. Nu mă îndo­iesc că sunt oameni impor­tanți din finan­țele mondi­ale care ar ridica recep­to­rul și ar suna pre­mi­e­rul Româ­niei sau chiar pe pre­șe­dinte dacă în Banca Națio­nală s-ar încerca impu­ne­rea unor măsuri care n-au pri­mit bine­cu­vân­ta­rea guver­na­to­ru­lui. Căci insti­tu­ția asta e una din puți­nele din Româ­nia care a reu­șit să-și impună majo­ri­ta­tea punc­te­lor de vedere în fața cla­sei poli­tice, rezis­tând cu com­pro­mi­su­rile de rigoare tutu­ror valu­ri­lor de incom­pe­tență pe care onor par­la­men­tul și guver­nul le-au gene­rat de-a lun­gul tim­pu­lui.

Din­colo de toate astea, pen­tru care toți avem a-i mul­țumi, Mugur Isă­rescu este totuși un ban­cher. Din punc­tul lui de vedere sis­te­mul mone­tar actual este cel mai bun pe care ome­ni­rea l-a putut inventa, demn de apre­ci­e­rea și încre­de­rea gene­rală. Pro­fe­sio­nal e obli­gat să-l înțe­leagă și să-l spri­jine, moral e obli­gat să-l pro­mo­veze. Până într-acolo încât devine parte a lui, o rotiță cu un rol bine sta­bi­lit în meca­nis­mul com­pli­cat prin care banii sunt cre­ați, dis­tri­bu­iți și colec­tați apoi în folo­sul unui grup res­trâns de oameni. E inu­til deci să încerci să-l atragi în dis­cu­ții des­pre corec­ti­tu­di­nea sis­te­mu­lui ban­car într-un sens mai larg. Con­form fișei pos­tu­lui, Isă­rescu va con­tra­cara orice argu­ment ce atacă băn­cile, va muta dis­cu­ția în altă zonă, va inva­lida pre­zum­ți­ile de la care se con­stru­iește retorica anti-sistem, va ascunde infor­ma­ți­ile care nu tre­buie dez­vă­lu­ite public.

Între toate aceste taine, unele nici nu-s chiar mari secrete. Doar noi ne ima­gi­năm cu încă­pă­țâ­nare alt­ceva, ne agă­țăm inex­pli­ca­bil de argu­mente ine­xis­tente. De pildă banii sunt pri­viți de cei mai mulți din­tre oameni ca niște mor­mane de banc­note care stau în sei­fu­rile băn­ci­lor. Cel mai bun exem­plu e sis­te­mul de pen­sii — când pen­si­ile sunt prea mici oame­nii strigă că ei au depus bani timp de patru­zeci de ani și acum li se pare firesc să fie plătiți pe măsură. Ima­gi­nea lor con­cretă este aceea a unui seif mai miti­tel cu numele fie­că­ruia din­tre ei, în care sta­tul a pus în fie­care lună banii pe care i-au plătit drept con­tri­bu­ție la pen­sie. Ase­me­nea, când cineva ia împru­mut de la bancă își închi­puie că un ban­cher se duce în sub­so­lul cu sei­furi bine păzite și mai numără o dată banii depuși de tanti Aglaie și de unchiu' Vasile ca să vadă cu cât îl poate împru­muta. Nu există limite pen­tru cât de naivi pot fi oame­nii când vine vorba de bani.

Dar ade­vă­rul e că băn­cile cre­ează banii din nimic. Vrei 100.000 de euro? Nici o pro­blemă, des­chi­dem într-un cal­cu­la­tor un cont pe numele tău și scriem în el suma asta. De acum vei putea plăti orice îți poftește inima ca și cum ai avea în por­to­fel suma asta. Pare fru­mos, aproape prea fru­mos ca să fie ade­vă­rat, dar chiar așa se întâm­plă. Doar că apar câteva semne de între­bare pe care cei mai mulți din­tre noi nu ni le punem.

Pri­mul ar fi dacă nu cumva băn­cile, prin con­di­ți­ile de cre­di­tare pe care le defi­nesc, nu cumva au un rol mai impor­tant și mai puter­nic în ges­tio­na­rea unei eco­no­mii națio­nale decât chiar guver­nul țării res­pec­tive. Un exem­plu: există teo­re­tic posi­bi­li­ta­tea ca cre­di­tele pen­tru pro­duc­ție să aibă niște con­di­ții impo­si­bil de înde­pli­nit sau de accep­tat, iar cele pen­tru con­sum să fie foarte con­ve­na­bile? Desi­gur, există această posi­bi­li­tate — băn­cile sunt libere să acorde cre­dite cui doresc ele. Am putea spune că ast­fel băn­cile încu­ra­jează con­su­mul măr­fu­ri­lor impor­tate și des­cu­ra­jează pro­duc­ția pro­prie? Am putea, dar dom­nul Isă­rescu ne-ar argu­menta ime­diat că piața cre­di­te­lor este reglată de jocul cere­rii și ofer­tei, că la nivel macro pro­ce­sele de finan­țare se echi­li­brează reci­proc, că… bla, bla, bla. Banii, pre­cum sân­gele într-un orga­nism viu, se duc unde îi pom­pează inima sis­te­mu­lui mone­tar, banca.

A doua între­bare ar fi des­pre cum se finan­țează creș­te­rea eco­no­mică a unei țări. Nu cumva prin cre­a­rea unor dato­rii la bănci? Și că atunci orice creș­tere eco­no­mică înseamnă o dato­rie mai mare în sis­te­mul ban­car? Există cineva care se îngri­jo­rează dacă volu­mul cre­di­te­lor acor­date depă­șește creș­te­rea reală a eco­no­miei unei țări? Veghează cineva la aceste core­la­ții foarte logice alt­min­teri? Răs­pun­sul e da, dar nu în Româ­nia, ci în țări pre­cum Coreea de Sud, Japo­nia.

Ar mai fi între­bări de acest tip. Răs­pun­su­rile lor sunt cunos­cute dom­nu­lui Isă­rescu, dar nu le va face nici­o­dată publice. Pen­tru că domnia sa are o dublă măsură — una cu care ne măsoară nouă dato­ri­ile la bănci și alta cu care se toc­mește cu marile gru­puri finan­ci­are asu­pra păr­ții lor din caș­ca­va­lul eco­no­miei româ­nești. Și dacă vă închi­pu­iți că bat câm­pii, urmă­riți docu­men­ta­rul de mai jos. E lung, dar vă asi­gur că merită dacă vreți să înțe­le­geți cum func­țio­nează locul acela magic de unde pare că izvo­răște feri­ci­rea. Sau puteți ignora subiec­tul pen­tru că sun­teți prea ocu­pați să învâr­tiți pro­pria rotiță pen­tru ham­steri.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. ciprian

    Cu orice risc, voi spune ca dom­nul Isa­rescu nu este „vreun inte­li­gent”, asa cum spui tu, poate doar ca sa poti con­strui arti­co­lul, ci un evreu ales, poate si mason si atat. Isa­rescu nu este ban­cher. Este un inalt func­tio­nar in sis­te­mul ban­car. Este foarte ade­va­rat ca banii (ban­cile) ne hota­rasc pre­zen­tul si vii­to­rul. Nu doresc sa dezvolt. Fa-o tu, daca esti sigur ca stii des­pre ce vor­besti.

    0
    0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *