Împarte cu prietenii










Submit

Povestea țigării din troleibuz

Măr­tu­ri­sesc că până să aflu de inci­den­tele recente nu-mi închi­pu­iam că îi trece cuiva prin minte să fumeze în mij­loa­cele de trans­port în comun. Într-o lume care scoate fuma­tul din spa­ți­ile publice și tri­mite fumă­to­rii pe stradă, tram­va­iul, tro­lei­bu­zul și auto­bu­zul mi se păreau ulti­mele locuri care ar putea părea cuiva potri­vite pen­tru așa ceva. Uite că m-am înșe­lat. O doamnă și-a înca­sat o mamă de bătaie pen­tru o țigară elec­tro­nică — care, fie vorba între noi, nici nu intră în cate­go­ria fuma­tu­lui propriu-zis — iar o alta a fost fil­mată cum fuma pe bune o țigară reală în tram­vai. Ne-am țăcă­nit cu toții?

Poves­tea țigă­rii elec­tro­nice este plină de tâlc. Moise Guran remarca fap­tul că întreaga scenă emană o mons­tru­oasă durere în cur, o nepă­sare a unora față de cei­lalți, nici unii nefi­ind dis­puși să-și joace rolul social așa cum s-ar fi cuve­nit. Eu cred că nu-i așa. Sau mai bine zis cred că Moise are drep­tate doar în parte. Scena începe cu o durere în cur, dar con­ti­nuă alt­fel.

Să fumezi o țigară elec­tro­nică într-un tro­lei­buz nu e o crimă în sine. E la fel de non-intruziv cu a folosi un inha­la­tor medi­cal dacă ai avea astm. Doar că țigara elec­tro­nică nu repre­zintă o nece­si­tate, ci un viciu per­so­nal. Și dacă știi că în jurul tău sunt oameni care s-ar putea să nu pri­ceapă dife­rența din­tre țigara cla­sică și cea elec­tro­nică, e mai bine să te abții că n-ai să mori dacă nu bagi nico­tină în plămâni timp de zece minute cât mergi cu tro­leul. Doam­nei din poves­tea asta nu i-a păsat de ce cred sau simt cei din jur. Totul a înce­put printr-o supe­ri­oară durere în cur.

Pen­sio­na­rul care o inter­pe­lează vrea să corec­teze lucru­rile. O face în felul său pro­priu, nițel cam abrupt și nu toc­mai poli­ti­cos, însă inten­ția lui este să corec­teze o aba­tere de la niște norme com­por­ta­men­tale pe care el le con­si­deră corecte și mult prea des încăl­cate. În min­tea sa este îndrep­tă­țit să ceară fumă­toa­rei să "stingă țigara". Înțe­leg rațio­na­men­tul lui, chiar dacă nu-l împăr­tă­șesc. În jurul nos­tru e revol­tă­tor de multă nesim­țire, e plin de indi­vizi care nu țin cont de cei­lalți și se com­portă ca și cum ar fi sin­guri pe pământ. Pro­tes­tele ver­bale ale celor afec­tați sunt de obi­cei întâm­pi­nate cu vio­lență ver­bală sau chiar fizică. La un moment dat simți o frus­trare cres­cândă față de lumea din jur și devii foarte dis­pus să admo­ne­stezi orice aba­tere de la regu­lile care ție îți par firești. Poli­te­țea este abro­gată, dacă vreo­dată vei fi știut s-o prac­tici.

În mod nor­mal, într-o țară nor­mală, într-un oraș nor­mal cu mij­loace de trans­port nor­male, un cetă­țean nemul­țu­mit de com­por­ta­men­tul altuia s-ar adresa șofe­ru­lui. Auto­ri­ta­tea publică îl face pe acest anga­jat res­pon­sa­bil de tot ce se întâm­plă în auto­ve­hi­cu­lul pe care îl con­duce. Doar că în Bucu­rești mulți din­tre șofe­rii RATB sunt și ei cam­pi­oni ai dure­rii în cur. Nu-i inte­re­sează ce se întâm­plă în spa­tele lor decât dacă există peri­co­lul de a se dis­truge ceva din ges­tiu­nea lor. Alt­min­teri lumea n-are decât să se înjure, să se scuipe și să se bată — ei nu prea simt vreo res­pon­sa­bi­li­tate față de așa ceva. Dovadă chiar scena des­pre care vor­bim: șofe­rul n-a inter­ve­nit nici o clipă în scan­da­lul iscat, deși el ar fi tre­buit să fie cel care arbi­trează dis­puta și decide care e com­por­ta­men­tul corect con­form regu­la­men­te­lor trans­por­tu­lui în comun.

Bomba este ast­fel amor­sată. Niște frus­trați prinși în cleș­tele nesim­ți­rii: pe de o parte cucoana căreia nu-i pasă ce cred alții, pe de alta șofe­rul căruia nu-i pasă că regu­lile tre­buie apli­cate. Sti­mu­lați nițel de invec­ti­vele ce le sunt adre­sate (comu­nist, boșo­rog, pedo­fil), pen­sio­na­rii din poveste nu ezită să împartă jus­ti­ția de unii sin­guri, prin unica metodă pe care o pot ima­gina: pum­nii. Exas­pe­ra­rea lor găsește calea de a refula. Nu îi aprob, dar înțe­leg cum au ajuns la solu­ția asta: ei nu se așteaptă ca șofe­rul să reac­țio­neze, deci sin­gura vari­antă via­bilă rămâne aceea a jus­ti­ției ad-hoc. Sen­tința este pro­nun­țată sumar și se trece la apli­ca­rea pedep­sei.

Pe stradă, în auto­buz sau în tram­vai, auto­ri­ta­tea sta­tu­lui român e com­plet absentă. Dacă cineva încalcă regu­lile com­por­ta­men­tale nu va veni nimeni să-l sanc­țio­neze în mod ofi­cial. Poate să scuipe, să arunce hâr­tii, să ocupe tro­tu­a­rul abu­ziv, să uri­neze, să își lase câi­nele să se ușu­reze în mij­lo­cul dru­mu­lui, să blo­cheze acce­sul par­când mașina, să hăr­țu­iască tre­că­to­rii, să-și spele covoa­rele, să urle ca un des­cre­ie­rat, să vor­bească porcos în gura mare, să-și facă loc îmbrâncindu-i pe cei­lalți, să ame­nințe cu bătaia, să călă­to­rească fără bilet, să fumeze ori­unde vrea — nici o auto­ri­tate nu va veni să-i ceară soco­teală. Deci, după ce asiști la nenu­mă­rate scene în care tupeul, nesim­ți­rea și aro­ganța au câștig de cauză în detri­men­tul celor­lalți, poți trage două con­clu­zii: fie devii ca ei, fie îți faci drep­tate sin­gur. Dar în nici un caz nu te bazezi pe stat ca auto­ri­tate care să vegheze că așa-zisele liber­tăți indi­vi­du­ale ale unora nu sunt îndrep­tate împo­triva drep­tu­ri­lor celor­lalți.

Asta e poves­tea țigă­rii din auto­buz: o bana­li­tate coti­diană. Este cioc­ni­rea din­tre aceste două cate­go­rii de oameni, cei care cred că nu există nici o regulă în afară de aceea bunu­lui lor plac și cei care ar vrea ca niște norme morale — de pre­fe­rință alea pe care le con­si­deră ei înșiși corecte — să pre­va­leze. Cu cât sun­tem mai mulți într-un ace­lași spa­țiu urban, cu atât fric­țiu­nile reci­proce și oca­zi­ile de a ne con­tra sunt mai multe. Nesim­ți­rea unora crește, la fel și frus­tra­rea altora. Para­do­xal sau nu, mulți osci­lează între aceste două cate­go­rii în func­ție de con­text, după cum le con­vine.

Însă, în afară de nesim­țiți și exas­pe­rați, în ultima vreme a mai apă­rut o cate­go­rie nouă. Sunt cei care con­si­deră că toate astea sunt nor­ma­li­ta­tea. E firesc să fii nesim­țit, dar e firesc și să-ți faci sin­gur drep­tate, e firesc să ignori nor­mele celor­lalți, dar și să ți le impui pe ale tale. E firesc ca sta­tul să fie absent. Dis­pu­tele fizice nu sunt de dorit, dar atunci când apar sunt un minu­nat pri­lej de amu­za­ment. Ați recu­nos­cut per­so­na­jul? Nu suferă nici de o durere în cur, nici nu e frus­trat, ci pur și sim­plu se bucură de spec­ta­co­lul ofe­rit gra­tis și se gân­dește să împartă dis­trac­ția cu alții. E cel care fil­mează.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. Marius Stavila
    Marius Stavila

    Poves­tea ta se incheie cu o con­clu­zie dar, doua degete mai jos, vine si "finis coro­nat opus" 🙂 Ia pri­veste aici:

    0
    0
  2. Sorin Sfirlogea
    Sorin Sfirlogea

    🙂

    0
    0
  3. Rodica Coca
    Rodica Coca

    Intam­pla­rea s-a petre­cut dupa inter­zi­ce­rea fuma­tu­lui in spa­ti­ile inchise,unde exista si alte persoane,deci ges­tul cocoa­nei a fost ca o sfi­dare a legii,a fost ceva intentionat,ca sa vada cum reac­tio­neaza ceilalti.Ea ar tre­bui luata la intre­bari pen­tru incal­ca­rea legii.

    0
    0
    • Sorin Sfirlogea

      Da și nu, Rodica. Țigara elec­tro­nică este un dis­po­zi­tiv care nu pro­duce fum, deci nu se cali­fică la încăl­ca­rea legii. Pe de altă parte doar fumă­to­rii înțe­leg dife­rența din­tre o țigară elec­tro­nică și una cla­sică, deci nu e de mirare că unii se revoltă nejus­ti­fi­cat. Doamna în cauză ar fi tre­buit să aibă înțe­lep­ciu­nea de a nu-i pro­voca pe cei care nu sunt infor­mați ce e o țigară elec­tro­nică.

      0
      0
      • Andronescu Dan

        Citez chiar din arti­co­lul pe care l-am citit" Scena incepe printr-o supe­ri­oara durere in cur" Cred ca asta spune totul des­pre acea femeie(foarte buna obser­va­tia)

        0
        0
      • Cristian

        Sorine informează-te tu mai bine îna­inte sa vor­besti. Țigara elec­tro­nică are în com­po­nență pe lânga nico­tină și alte sub­stanțe, ace­leași care se gasesc în țigara nor­mală, dar și alte sub­stanțe, unele nespe­ci­fi­cate de către com­pa­ni­ile pro­du­că­toare. În al doi­lea rând cor­pul uman nu reține toate sub­stan­țele din abu­rul rezul­tat aces­tea fiind expi­rate. Abu­rul de care vor­biți are un miros spe­ci­fic, depinde de aro­mele adă­u­gate, sub­stanțe; cine a fumat așa ceva stie, iar un nefu­ma­tor simte acel iz.
        Foarte bine putem spune că fumul pro­dus de la nar­ghi­lea (folo­sind doar fructe uscate fara ames­tec cu tutun) nu este nociv, dar ce ai zice daca ar fuma 10 per­soane nar­ghi­lea (folo­sind doar fructe uscate fara ames­tec cu tutun)in auto­buz?

        0
        0
        • Sorin Sfirlogea

          Ceea ce vro­iam să spun e că nu e fum, pro­dus prin ardere. Prin urmare nu con­ține gudroa­nele spe­ci­fice arde­rii hâr­tiei și tut­u­nu­lui, deci afir­ma­ția ta că țigara elec­tro­nică are în com­po­nentă ca sub­stanțe "ace­leași care se găsesc în țigara nor­mală" e nițe­luș ine­xactă. 🙂 După câte țin eu minte fuma­tul e dău­nă­tor mai ales pen­tru că gudroa­nele din ardere se depun pe plămâni, în timp ce nico­tina e mai mult res­pon­sa­bilă de depen­dență.

          Nee­xis­tând fumul și gudroa­nele, miro­su­rile incluse în abur repre­zintă o ches­tiune de gus­turi. Mie, de pildă, nu-mi place "aroma" intensă de transpi­ra­ție ema­nată de anu­miți con­ce­tă­țeni ai noș­tri, dar nu sar la bătaie pen­tru asta. Am con­sta­tat și cazuri dese de doamne și domni­șoare care toarnă pe ele par­fu­muri ieftine, de simți că leșini când stai lângă ele — toate au scă­pat nebă­tute de mine. 🙂

          Iar nar­ghi­leaua nu e un argu­ment. Îți rea­min­tesc că ea, ca și țigara, pro­duce fum prin ardere. Deci gudroane.

          Nu țin par­tea pen­sio­na­ri­lor. Dar îmi place ca argu­men­ta­ția să fie corectă. Din punc­tul meu de vedere în acest caz nu există nevi­no­vați. Toți au greșit com­por­ta­men­tal. Și cel mai grav mi se pare că nu există per­spec­tiva îndrep­tă­rii, nici o auto­ri­tate de stat sau civică nu pare a-și instala regu­lile în soci­e­ta­tea urbană. Ris­căm să ne batem între noi ca chi­o­rii încer­când să ne impu­nem punc­tele de vedere.

          0
          0
  4. Arnon Brukner
    Arnon Brukner

    De fapt nu tigara elec­tro­nica a fost pro­blema. ATITUDINEA GENERATA DIN MENTALITATE SI EDUCATIE.

    0
    0
  5. Neo Ionut
    Neo Ionut

    nu e nici o sfi­dare a legii, tre­buia sa res­pecte oame­nii din jur avand in vedere ca nu era pe tar­laua lu ma sa, atata tot, in rest legea a fost incal­cata de niste mel­teni cu apu­ca­turi comu­niste care te face sa te intrebi, cine dracu a inven­tat vorba aia ca la batra­nete devii mai inte­lept si demon­streaza clar ca pe vre­mea comu­nis­ti­lor oame­nii nu erau mai civi­li­zati

    0
    0
  6. Neo Ionut
    Neo Ionut

    corec­tia nu se face cu pum­nul, atragi aten­tia, ai drep­tul sa ceri soco­teala dar daca nu simti miros de tigara si se observa clar ca nu e vorba de fumat pro­priu zis, abu­rul se eva­pora in cateva secunde, aici e vorba de orgo­liu, dorinta mel­tea­nu­lui nu a fost satis­fa­cuta si iti da in cap ptr asta, pare­rea mea toti sunt niste mel­teni cu un iq for­mat din doua cifre si cei care au lovit si varza care s a inca­pa­ta­nat sa inha­leze abur obser­vand clar ca pro­voaca si incinge spi­ri­tele pe acolo

    0
    0
  7. Neo Ionut
    Neo Ionut

    cei cu tigari elec­tro­nice nu se pot astepta ca o soci­e­tate care crede ca pupa­tul oase­lor si mer­sul la bise­rica repre­zinta o vir­tute, sa inte­leaga rapid ca a inhala niste abur nu este echi­va­len­tul fuma­tu­lui, asa ca tre­buie tot voi sa inte­le­geti si sa fiti mai pre­ca­uti in spa­ti­ile de genul asta

    0
    0
  8. Cezar Sebastian Antoniu
    Cezar Sebastian Antoniu

    Si cand vad hoti de buzu­nare se ascund ca sobo­la­nii, ca le e frica. Dar la o femeie pot sa isi arate mus­chii zbar­citi.

    0
    0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *