Împarte cu prietenii










Submit

Trebuie interzise tăierile rase?

N-o să găsiți un spri­ji­ni­tor mai con­vins decât mine când vine vorba de pădure. Am scris de mai multe ori des­pre subiec­tul ăsta pen­tru că mă inte­re­sează și n-o să-mi fie nici­o­dată indi­fe­rent. Am poves­tit aici des­pre jaful din păduri patro­nat de poli­ti­cieni, des­pre impo­si­bi­li­ta­tea de a face sil­vi­cul­tură de cali­tate pe supra­fețe mici, des­pre ideea vân­ză­rii lem­nu­lui în rampe sau des­pre exploa­tare ca ser­vi­ciu plătit. Fap­tul că am o for­ma­ție de sil­vi­cul­tor nu m-a împie­di­cat nici­o­dată să văd corup­ția celor din această brea­slă și, în mare măsură, din acest motiv am și pără­sit mese­ria. În inima mea nu m-am des­păr­țit nici­o­dată însă de pădure, căreia îi port ace­eași dra­goste ca atunci când o ale­se­sem să-mi fie pro­fe­sie.

De aceea voi fi întot­dea­una de par­tea celor care o apără. Îmi doresc să se audă vocea lor tot mai puter­nic și să deter­mi­năm sta­tul român să ia măsu­rile nece­sare pen­tru ca ceea ce se întâm­plă azi — dez­as­trul des­cris în toată presa — să se oprească și să nu mai fie posi­bil să se repete. Și-mi este lim­pede că nu putem îna­inta către un ast­fel de obiec­tiv dacă nu por­nim de la niște pre­mise rea­liste. Din păcate văd tot mai des că oameni care prac­tică un fel de ide­a­lism eco­lo­gic se pro­nunță în numele celor ce vor binele pădu­rii, iar afir­ma­ți­ile lor com­plet exa­ge­rate decre­di­bi­li­zează pe toți cei­lalți tri­mițând tot efor­tul în deri­zo­riu.

Nu putem pleca de la pre­miza că pădu­rile tre­buie să devină toate vir­gine. De alt­fel nici nu se mai poate așa ceva — inter­ven­ția umană e deja des­tul de pro­fundă și ar dura pro­ba­bil secole până le-am aduce din noul la sta­diul lor natu­ral ini­țial. Ar însemna să renun­țăm com­plet la ideea de indus­trie a lem­nu­lui și — lasă locu­rile de muncă pier­dute în diverse fabrici mai mari sau mai mici — cum vom face cu toate obiec­tele de lemn care ne popu­lează viața? Sun­tem gata să renun­țăm la orice obiect din lemn — mobi­lier, uși, feres­tre, struc­turi de case — doar pen­tru a avea păduri per­fect natu­rale? E desi­gur o exa­ge­rare, impo­si­bil de rea­li­zat prac­tic. Tre­buie deci să admi­tem că vom face în con­ti­nu­are sil­vi­cul­tură cla­sică, că vom exploata rațio­nal lem­nul și-l vom uti­liza indus­trial.

Dar nu tre­buie să înțe­le­gem că asta înseamnă dis­tru­ge­rea pădu­rii. Dim­po­trivă, dis­tru­ge­rile se întâm­plă doar atunci când se încalcă regu­lile sil­vi­cul­tu­rii. Puțin știu că sil­vi­cul­tura, ca mese­rie, nu include recol­ta­rea lem­nu­lui. A tăia și scoate lem­nul din pădure este un alt dome­niu, cel al exploa­tă­ri­lor fores­ti­ere și — în cele mai multe cazuri — este o acti­vi­tate pres­tată de firme com­plet sepa­rate față de oco­lul sil­vic. Regu­lile pe care o firmă de exploa­tare tre­buie să le res­pecte în pădure sunt foarte stricte, une­ori impo­si­bil de res­pec­tat, iar ros­tul lor este de a evita dis­tru­geri ire­pa­ra­bile aduse solu­lui și vege­ta­ției.

Însă ade­sea, deși apa­rent ceea ce se întâm­plă pare greșit pen­tru un nespe­cia­list, nu e nici pe departe îndrep­tat împo­triva pădu­rii. E și cazul tăie­ri­lor rase, cărora azi li se cere inter­zi­ce­rea totală, ca și cum asta ar fi solu­ția mira­cu­loasă pen­tru a stopa hoții de lemne. Nici vorbă. Tăie­rile rase — mă refer la tra­ta­men­tul sil­vic exe­cu­tat legal — repre­zintă poate vreo 5% din tota­lul supra­fe­țe­lor exploa­tate în Româ­nia, se fac numai în anu­mite păduri1, din rațiuni foarte pre­cise și fun­damen­tate ști­in­ți­fic și sunt limi­tate la o supra­față maximă de 3 ha. Inter­zi­ce­rea lor nu va avea nici un efect asu­pra fur­tu­ri­lor prin tăieri inte­grale ili­cite, făcute cu lar­gul con­curs al pro­pri­e­ta­ru­lui care mai întot­dea­una este pri­vat.

Să nu con­fun­dăm tăie­rile rase cu tăie­rile ile­gale. E ade­vă­rat că atunci când se taie ile­gal de cele mai multe ori se taie toți arbo­rii de pe o anu­mită supra­față, dar ace­lea nu sunt tăieri rase, ci măce­luri. A cere inter­zi­ce­rea tăie­ri­lor ile­gale e firesc, dar e redun­dant, căci sunt deja inter­zise — pro­blema nu e legea, ci res­pec­ta­rea ei. A cere sto­pa­rea tăie­ri­lor rase e o pros­tie. Sus­ținând acest punct de vedere greșit dăm oca­zia guver­nan­ți­lor să ne cata­lo­gheze drept incom­pe­tenți în mate­rie de sil­vi­cul­tură, îndreptățindu-i să ne ignore opi­ni­ile. Adică exact ceea ce nu ne dorim. Făcând o para­lelă cu tra­fi­cul, ar fi ca și cum am cere să se desfi­in­țeze sem­nul rutier de cedează tre­ce­rea pen­tru că unii nu-i res­pectă sem­ni­fi­ca­ția.

Ade­vă­ra­tele pro­bleme sunt nea­pli­ca­rea sil­vi­cul­tu­rii, igno­ra­rea ame­na­ja­men­te­lor în pădu­rile pri­vate, neîn­toc­mi­rea sau întoc­mi­rea lor super­fi­ci­ală, pla­nu­rile dece­nale2 care nu urmă­resc binele pădu­rii, ci bunăs­ta­rea pro­pri­e­ta­ru­lui, corup­ția per­so­na­lu­lui sil­vic împins de la spate de poli­ti­cieni și cli­en­te­lele lor. Cu astea tre­buie să ne răz­boim, nu cu manu­a­lele de sil­vi­cul­tură. De aceea, vă rog, renun­țați la ati­tu­di­nile de tip eco­na­zism, radi­ca­lis­mul ste­ril și fără sorți de izbândă. Lup­tați pen­tru cauze rea­liste, nu duceți bătă­li­ile gata pier­dute, stâr­nite de eco­lo­giști de cate­dră care vor­besc în limba abs­tractă a bio­lo­giei de aca­de­mie. Pădu­rea are nevoie de res­pec­ta­rea legii, de sil­vi­cul­tură făcută cu cre­dință și pri­ce­pere, nu de pro­teste absurde și de peti­ții inu­tile.



Note de subsol

  1. Păduri de molid din zona de munte și cul­turi de plopi eura­me­ri­cani sau săl­cii selec­țio­nate din lun­cile inun­da­bile ale râu­ri­lor. []
  2. Ame­na­ja­men­tele sil­vice sunt pla­nuri amă­nu­n­țite de lucrări de îngri­jire a pădu­rii pe urmă­to­rii zece ani. []

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. Sorin Nucu Buculei

    Total de acord . Cind am inva­tat eu ,exploa­ta­rea era con­si­de­rat act sil­vi­cul­tu­ral cum ar tre­bui sa fie si astazi (taie­rile defi­ni­tive ).

    0
    0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *