Împarte cu prietenii










Submit

Plăcerea de a ucide

Este de la sine înțe­les în brea­sla pădu­ra­ri­lor că un ingi­ner sil­vic tre­buie să fie și mare ama­tor de vână­toare. Ba mai mult, se cuvine oare­cum să fii și un iscu­sit tră­gă­tor, să nime­rești musca în zbor de la un kilo­me­tru și să ai măcar vreo duzină de povești vână­to­rești în tolbă, care mai de care mai pal­pi­tantă și mai incre­di­bilă. Alt­min­teri se cheamă că nu prea ai în sânge che­ma­rea ances­trală a pădu­rii și ești pri­vit nițel cam chi­orâș de către cei­lalți sil­vi­cul­tori.

O fi și ăsta un motiv, cu sigu­ranță nu cel mai impor­tant, pen­tru care am aban­do­nat lumea sil­vi­cul­tu­rii acum mulți ani. Nici­o­dată n-am sim­țit vreo atrac­ție spe­cială față de înde­le­t­ni­ci­rea vână­to­rii și de cele mai multe ori am mimat un soi de entu­zi­asm în pri­vința subiec­tu­lui, mai degrabă din cauza pre­siu­nii soci­ale. Îmi amin­tesc că am și par­ti­ci­pat de vreo două-trei ori la niște par­tide de iarnă, oca­zii cu care am împuș­cat o vulpe și un iepure. Am făcut glu­mițele obiș­nu­ite în ast­fel de situ­a­ții, m-am lăsat admi­rat pen­tru pre­ci­zia tiru­lui — deși credeți-mă că a fost mai mult noroc decât pri­ce­pere — dar din­colo de toate astea nu mi-a rămas decât sen­ti­men­tul de gol pe care l-am încer­cat în față unui trup de ani­mal mort în care cu două clipe îna­inte zvâc­nea viața.

Mi-am ima­gi­nat frica pe care a simțit-o pe când eu îl fixam cu pușca, dure­rea lovi­tu­rii ali­ce­lor și sen­za­ția aceea de sfâr­șit, de puteri care îl pără­seau până când a murit. Și n-am mai putut scăpa de atunci de sen­ti­men­tul de cru­zime inu­tilă a fap­te­lor mele, căci nici car­nea iepu­re­lui, nici blana vul­pii nu-mi tre­bu­iau cu ade­vă­rat. Am omorât inu­til două ființe care nu-mi greși­seră nici­o­dată, doar pen­tru o așa-zisă plă­cere de a prac­tica un sport. M-am jurat atunci că nu voi mai merge nici­o­dată la vână­toare.

Moar­tea e parte a natu­rii. Ani­ma­lele mor pen­tru că sunt bătrâne, pen­tru că se vânează unele pe altele. E un ciclu firesc al vie­ții — nu cad în extrema celor care ar vrea să sal­veze fie­care ani­mal al fie­că­rei spe­cii, pen­tru că nu e posi­bil. Lupul are să vâneze căpri­oare, vul­pea o să încerce să omoare iepuri. Dar vână­toa­rea prac­ti­cată de oameni nu e o luptă egală pur­tată de fie­care parte cu for­țele pro­prii. Adu­cem de par­tea noas­tră teh­no­lo­gie și cunoaș­tere pen­tru a învinge niște ani­male care ne sunt vic­time sigure, deși ade­sea nu ne cau­zează vreun rău.

Sunt și situ­a­ții când ajun­gem să ne con­frun­tăm cu ele — de cele mai multe ori pen­tru că nu con­te­nim să ne extin­dem teri­to­ri­ile și le înghe­suim în spa­ții tot mai mici, insu­fi­ciente pen­tru a-și putea duce viața săl­ba­tică. Cobo­ară urșii în orașe la tom­be­roane, lupii mai vin pe la stâni, câte un dihor mai fură câte o găină prin vreo gos­po­dă­rie — e firesc să încer­căm să-i ținem la dis­tanță prin mij­loace cât mai puțin letale, dar une­ori nu există altă cale decât glon­țul. Însă de la nevoia de a ne apăra la plă­ce­rea de a ucide e drum lung.

Une­ori, când se întâm­plă să țin în mâini un ani­mal mic, un cățel sau vreun pisoi, rea­li­zez poate mai acut ca ori­când cât de fra­gilă e viața. Mă uit la boțul ăla cu ochi și știu că nici nu e nevoie de cru­zime, ci doar de nepă­sare că să stingi pâl­pâi­rea aceea magică care-l face să se miște și să tră­i­ască. N-avem pute­rea de a crea viață alta decât pe cea a urma­și­lor noș­tri. Ce ne face să cre­dem că, fără a fi în legi­timă apă­rare sau în nevoia de a ne asi­gura supra­vie­țu­i­rea, avem drep­tul de a curma vieți pe care nu noi le-am dăruit?

Trăim o viață care e clă­dită pe sacri­fi­ca­rea unor ani­male domes­tice, anume cro­ite ca să ne fie hrană. N-am să fac apo­lo­gia vege­ta­ri­a­nis­mu­lui aici, cu atât mai mult cu cât nici eu nu sunt un adept. Dar nu mă pot împie­dica să nu mă gân­desc une­ori la moar­tea pro­gra­mată a fiin­țe­lor ce ne ajung apoi în far­fu­rie. Putem con­ti­nua să trăim cu sen­ti­men­tul ăsta. Și știți de ce? Pen­tru că în frip­tură sau în șni­țel nu mai recu­noaș­tem vițe­lul, por­cul sau mie­lul care a murit pen­tru a ne hrăni.

Se vor­bește mult în ultima vreme des­pre cru­zi­mea inu­tilă a vână­to­rii. Legi sunt scrise în așa fel încât să putem con­ti­nua un stu­pid măcel, care nu ser­vește nici unui scop. Aud că în vamă sunt des­co­pe­riți bra­co­ni­eri cu mii de păsări împuș­cate, pe care pro­ba­bil le comer­ci­a­li­zează pe bani mulți în alte țări unde vână­toa­rea nu e per­misă, ori nu mai au ce împușca. E chiar atât de greu să fie opriți acești indi­vizi?

Vână­toa­rea ar tre­bui să se oprească. A ucide din plă­cere nu e un sen­ti­ment uman firesc. Iar dacă băr­bă­ție e ceea ce adep­ții vână­to­rii cred că dove­desc împuș­când ani­male sal­ba­tice, îi invit să ia un cuțit în mână și să demon­streze că au pute­rea și cura­jul să se bată de la egal la egal cu ani­ma­lul. Cu o dita­mai pușca în mână orice pișăcios îndrăz­nește să se pre­tindă erou.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. Mihaela

    Fara cutit, doar asa e de la egal la egal. Doar ursul nu vine cu cuti­tul la el.

    2
    0
    • Sorin Sfirlogea

      Să zicem că el are avan­ta­jul ghea­re­lor și col­ți­lor. Îi dăm și pră­pă­di­tu­lui de vână­tor un cuțit. Nu de alta, dar are nevoie de ceva ca să curețe raha­tul de pe pan­ta­loni. 🙂

      6
      1
      • Robert

        Vedeti exem­plul de buna prac­tica, de la egal la egal: Leo­nardo di Caprio si Ursul, din "The reve­nant" 🙂

        1
        0
  2. Timi Secoban

    Pai daca tot vreti ega­li­tate de forte cu ani­ma­lele, mili­tati pen­tru lega­li­za­rea vana­to­rii cu arcul si cu pasari de prada !

    0
    0
  3. dan pavaloiu

    Un foarte mare ade­var, cu mici excep­tii in ceea ce ma pri­veste. Sun­teti de departe cel mai apro­piat de pare­rea mea. Am cre­zut ca sunt sin­gu­rul…

    0
    0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *