Împarte cu prietenii










Submit

Cum să iei decizii bune

Nu tre­buie să fii mana­ger ca să iei deci­zii. Viața ta per­so­nală este plină de ace­leași tipuri de pro­vo­cări pe care le întâm­pină orice func­ție de mana­ge­ment, ba chiar une­ori mult mai com­plexe pen­tru că viața de zi cu zi nu se des­fă­șoară după regu­lile și pro­ce­du­rile care sim­pli­fică ade­sea cur­sul lucru­ri­lor într-o com­pa­nie. Când apare cineva nou în viața ta nu există un depar­ta­ment HR care să-i facă induc­tion și să-i explice cum tre­buie să se com­porte cu tine. Când tre­buie să-ți sta­bi­lești pri­o­ri­tă­țile de cum­pă­ră­turi nu există un depar­ta­ment finan­ciar care să-ți cal­cu­leze return on invest­ment pen­tru fie­care opțiune posi­bilă. Toate astea tre­buie să le faci sin­gur.

Mulți nici nu pri­vesc viața per­so­nală ca pe ceva ce tre­buie cât de cât ges­tio­nat. Deci­zi­ile lor sunt pri­pite, nu pen­tru că le iau prea repede, ci ade­sea pen­tru că le amână până când devin impe­rios sca­dente și nu mai e timp de gân­dire, nu mai e vreme pen­tru ana­liză. Apoi se tre­zesc într-un con­text în care n-ar fi vrut să fie și con­sumă o mul­țime de ener­gie încer­când să revină la ceva din tre­cut sau să îna­in­teze către ceva nede­fi­nit. Nu spun că ar tre­bui să ne pri­vim viața ca pe o afa­cere și că totul tre­buie ges­tio­nat cu răceala unui mana­ger, ci că ar tre­bui să ne bucu­răm de călă­to­ria prin timp după ce ne-am gân­dit bine la direc­ția către care navi­găm.

Să iei deci­zii pen­tru viața per­so­nală nu e deloc ușor, admit asta. Nimeni nu te învață cum să decizi și cred că școala ar tre­bui să facă mai mult în pri­vința asta: să învețe tine­rii cum se ia o deci­zie, indi­fe­rent care ar fi ea. Cu cine votează, ce pro­fe­sie să urmeze, cum să-și aleagă pri­e­te­nii, cum să-și folo­sească banii — ches­ti­ile astea pe care le facem zi de zi, dar de cele mai multe ori fără a le acorda aten­ția nece­sară pen­tru a fi siguri că am luat deci­zi­ile corecte. Nici eu n-am știut — de unde era să aflu? — dar am învă­țat prin pro­pri­ile gre­șeli și am ajuns la un sis­tem per­so­nal, cu sigu­ranță deloc ori­gi­nal.

Nu te aștepta să ai toate infor­ma­ți­ile nece­sare. Nici­o­dată n-o să le ai. Și, aștep­tând să afli toate deta­li­ile, tim­pul trece, iar con­tex­tele se schimbă. Până iei tu deci­zia cunos­când toate amă­nu­n­tele, lucru­rile s-au schim­bat și tre­buie să reiei ana­liza. Fă pre­su­pu­neri bazate pe logică și ajus­tează din mers. Fii pre­gă­tit să arunci totul la coș și să o iei de la înce­put. Se întâm­plă ade­sea.

Limitează-ți opțiu­nile. Nu com­pune o listă inter­mi­na­bilă de vari­ante, din­tre care mai mult de jumă­tate sunt com­plet fan­te­ziste. Adu-ți mereu aminte că dacă ceva e prea fru­mos să fie ade­vă­rat, atunci e prea fru­mos ca să fie ade­vă­rat. Taie de pe listă orice opțiuni care sunt prea puțin pro­ba­bile, chiar dacă ele sunt cele care ți-ar place cel mai mult. Ade­sea ne îndră­gos­tim de visele noas­tre și nu rea­li­zăm cât sunt de nere­a­liste.

Trage o linie clară între con­se­cin­țele bune și rele. Pare evi­dent, dar une­ori uităm să o facem. Lipsa unei linii clare care să separe ce ne dorim de ceea ce nu ne dorim face să existe un număr de opțiuni "gri", alea care ne sunt nițel con­fuze, pe care le-am vrea și parcă nu le-am vrea. Exer­ci­țiul de a le separa te va obliga să te hotă­răști, nu asu­pra ce tre­buie făcut, ci asu­pra a ceea ce vrei de fapt.

Gândește-te la tim­pul tău ca la banii tăi. Când simți că amâni iar și iar lua­rea unei deci­zii, imaginează-ți că fie­care oră sau zi care trece fără să te hotă­răști are o anu­mită valoare — 100 de lei de pildă. Câți bani ești dis­pus să te coste lua­rea ace­lei deci­zii? Com­pară cu "cos­tul" pe care l-ai plătit pen­tru alte deci­zii: merită mai mulți "bani" sau nu? Când eva­luăm ceva în ore și zile tin­dem să nu facem ast­fel de jude­căți com­pa­ra­tive — banii acti­vează ime­diat logica unei "pro­fi­ta­bi­li­tăți" în min­tea noas­tră, ceea ce ne obligă la o mai justă pro­por­țio­na­li­tate a tim­pu­lui afec­tat fie­că­rei deci­zii.

Ascultă-ți ins­tinc­tele. Nu la modul ira­țio­nal și impul­siv. Dar atunci când "simți" că o anu­mită deci­zie e mai bună decât altele, deși cal­cu­lul mate­ma­tic nu arată asta, ai cura­jul de a-ți asuma ris­cul. Învață din gre­șe­lile făcute prin ast­fel de deci­zii și întreabă-te dacă ceea ce-ți animă ins­tinc­tele sunt prin­ci­pi­ile tale de viață, "regu­lile" după care func­țio­nezi. Dacă deci­zi­ile luate așa sunt mai degrabă ero­nate, poate că e ceva în nere­gulă cu prin­ci­pi­ile.

Care e urmă­toare deci­zie pe care tre­buie s-o iei? 😉


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. Alice

    Oame­nii amână deci­zi­ile pen­tru că nu știu să ges­tio­neze eșe­cu­rile. Eșe­cul este mai degrabă o lim­pe­zire a ape­lor, cerne opțiu­nile, îți cro­iește calea spre alte deci­zii. Per­cep­ția gene­rală aso­ci­ază eșe­cul cu rata­rea. Cu rata­rea per­so­nală, care la rân­dul ei e aso­ci­ată cu ceva ruși­nos. De-ar ști ei câte lucruri fru­moase s-au spus des­pre ratare.
    https://fumurescu.wordpress.com/2013/01/20/spune-mi-ce-ai-ratat-ca-sa-ti-spun-cine-esti/

    0
    0
  2. Gheorghe Roman
    Gheorghe Roman

    O deci­zie BUNA e aceea care e luata in inte­re­sul celor multi.

    0
    0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *