Între multele rele ale socialismului științific din vremea lui Ceaușescu economia de stat planificată se găsea la loc fruntaș. Faptul că n‑aveam produse românești de calitate era explicat de criticii sistemului prin absența competiției, care — se știe — este motorul progresului tehnic și economic. Toți românii credeau pe atunci că, dacă am trece la o economie descentralizată, de piață, lucrurile vor deveni mult mai bune pentru noi. Așa gândeam și eu.
Timpul ne‑a arătat apoi că nici economia de piață nu e chiar soluția perfectă. Apologeții ei continuau să o laude spunând că rezultatele ei sunt oricum mai bune decât cele ale economiei socialiste. În mare parte sunt de acord. Există și cazuri când aș avea ceva argumente împotriva liberalizării economice, dar cum să împaci două sisteme de gândire diametral opuse și să le aplici concomitent? Se poate spune că, pentru binele general, merită să accepți câteva sacrificii atunci când sunt avantajele sunt însemnate. Dar oare sunt?
Nu mai departe decât marți, 28 aprilie, reprezentanți ai marilor lanțuri de hypermarketuri au fost convocați la comisia de agricultură a camerei deputaților pentru a explica dacă și de ce au crescut în ultima vreme prețurile produselor alimentare, în preambulul unei anunțate reduceri de TVA. Conținutul discuțiilor este nerelevant — să zicem că în mod predictibil totul s‑a terminat în coadă de pește — dar faptul în sine mi se pare mai demn de discutat decât potențialele clarificări care ar fi putut fi aduse. Care va să zică într‑o economie liberă și de piață legislativul țării cheamă comercianții să le ceară socoteală că măresc prețurile? Ne-am întors la etatism și economie planificată? Am revenit iarăși la mercurialul lui Ceaușescu? Desigur că nu. Dar parlamentarii vor să ne arate că îi frământă grija pentru binele nostru.
Curios, când vine vorba de bănci, lucrurile nu mai stau la fel. Acolo, dimpotrivă, cei mai mulți dintre parlamentarii noștri sunt de părere că dobânzile, comisioanele și monedele creditelor sunt supuse jocului liber al pieței și că ei nu pot să intervină. Dacă o bancă țepuiește niște români, ghinion! Fraierii să plătească. Oare de ce nu aplică aceeași logică și la alimente? Au scumpit magazinele carnea, deși guvernul a scăzut TVA-ul? Ghinion, plătiți mai mult! Așa e în economia de piață! Desigur explicația e simplă: păpica afectează tot poporul, creditele doar câteva zeci de mii de voturi.
Există desigur și un revers al medaliei. Ca un făcut, prețurile din marile hypermarketuri și supermarketuri sunt relativ aliniate unele față de altele. Nu neapărat egale, dar există întotdeauna o proporționalitate a lor. Pentru că fiecare jucător important de pe piața asta își urmărește competiția atent și încearcă să nu se distanțeze prea mult de ceilalți. Știu sigur de pildă că marii retaileri au “spioni” printre angajații competiției, pe care îi recompensează în diverse moduri pentru a afla imediat care sunt mișcările tactice ale celorlalți. Așa știu exact când se lansează o promoție, când se face o campanie importantă și cum pot să reacționeze eficient.
Nu există nici o conspirație mondială împotriva noastră, dar miraculos de precis și de straniu în România prețurile cresc în preajma sărbătorilor, atunci când în toată lumea civilizată scad. Perioadele de sales au și ele un specific autohton: tricoul care costă 150 de lei este scumpit la 200 de lei, apoi oferit cu reducere la 170 de lei.
În consecință mărirea prețurilor alimentelor, dacă e să se întâmple, se va face în mod conjugat. Nu e nevoie de multe înțelegeri între marii jucători pe care să le investigheze consiliul concurenței. E o solidaritate care trece limitele competiției și dacă ajung cu toții — producători, distribuitori și retaileri — la concluzia că e rost de câștiguri mai grase, se vor alinia rapid în a crește prețurile și a anula astfel efectele scăderii TVA-ului. Nu brusc, nu fățiș, ci treptat, pas cu pas. Iar banii ăia n‑or să mai meargă la Ponta, dar nici în buzunarul nostru, ci la ei.
Românul, mai ales cel din mediul urban, nu prea are alte opțiuni. De unde să cumpere mâncare? Păi de la supermarket. Așa că mai înjură nițel pe toți, strânge din dinți și plătește. Și pe urmă lumea se liniștește și Ponta poate să raporteze înainte de următoarele alegeri că a scăzut TVA-ul la alimente. Și proștii îl vor vota.
Cine ia măsuri economice în România? Guvernul. Și cine hotărăște ce efect au măsurile economice și guvernează de facto România? Hmmm… Cine zice că suntem o economie de piață?
Lasă un comentariu