În­tre mul­tele rele ale so­ci­a­lis­mu­lui ști­in­ți­fic din vre­mea lui Ceau­șescu eco­no­mia de stat pla­ni­fi­cată se gă­sea la loc frun­taș. Fap­tul că n‑aveam pro­duse ro­mâ­nești de ca­li­tate era ex­pli­cat de cri­ti­cii sis­te­mu­lui prin ab­sența com­pe­ti­ției, care — se știe — este mo­to­rul pro­gre­su­lui teh­nic și eco­no­mic. Toți ro­mâ­nii cre­deau pe atunci că, dacă am trece la o eco­no­mie des­cen­tra­li­zată, de piață, lu­cru­rile vor de­veni mult mai bune pen­tru noi. Așa gân­deam și eu.

Tim­pul ne‑a ară­tat apoi că nici eco­no­mia de piață nu e chiar so­lu­ția per­fectă. Apo­lo­ge­ții ei con­ti­nuau să o la­ude spu­nând că re­zul­ta­tele ei sunt ori­cum mai bune de­cât cele ale eco­no­miei so­ci­a­liste. În mare parte sunt de acord. Există și ca­zuri când aș avea ceva ar­gu­mente îm­po­triva li­be­ra­li­ză­rii eco­no­mice, dar cum să îm­paci două sis­teme de gân­dire di­a­me­tral opuse și să le aplici con­co­mi­tent? Se poate spune că, pen­tru bi­nele ge­ne­ral, me­rită să ac­cepți câ­teva sa­cri­fi­cii atunci când sunt avan­ta­jele sunt în­sem­nate. Dar oare sunt?

Nu mai de­parte de­cât marți, 28 apri­lie, re­pre­zen­tanți ai ma­ri­lor lan­țuri de hy­per­mar­ke­turi au fost con­vo­cați la co­mi­sia de agri­cul­tură a ca­me­rei de­pu­ta­ți­lor pen­tru a ex­plica dacă și de ce au cres­cut în ul­tima vreme pre­țu­rile pro­du­se­lor ali­men­tare, în pream­bu­lul unei anun­țate re­du­ceri de TVA. Con­ți­nu­tul dis­cu­ți­i­lor este ne­re­le­vant — să zi­cem că în mod pre­dic­ti­bil to­tul s‑a ter­mi­nat în coadă de pește — dar fap­tul în sine mi se pare mai demn de dis­cu­tat de­cât po­ten­ți­a­lele cla­ri­fi­cări care ar fi pu­tut fi aduse. Care va să zică într‑o eco­no­mie li­beră și de piață le­gi­sla­ti­vul ță­rii cheamă co­mer­ci­an­ții să le ceară so­co­teală că mă­resc pre­țu­rile? Ne-am în­tors la eta­tism și eco­no­mie pla­ni­fi­cată? Am re­ve­nit ia­răși la mer­cu­ri­a­lul lui Ceau­șescu? De­si­gur că nu. Dar par­la­men­ta­rii vor să ne arate că îi frământă grija pen­tru bi­nele nostru.

Cu­rios, când vine vorba de bănci, lu­cru­rile nu mai stau la fel. Acolo, dim­po­trivă, cei mai mulți din­tre par­la­men­ta­rii noș­tri sunt de pă­rere că do­bân­zile, co­mi­si­oa­nele și mo­ne­dele cre­di­te­lor sunt su­puse jo­cu­lui li­ber al pie­ței și că ei nu pot să in­ter­vină. Dacă o bancă țe­pu­iește niște ro­mâni, ghi­nion! Fra­ie­rii să plă­tească. Oare de ce nu aplică ace­eași lo­gică și la ali­mente? Au scum­pit ma­ga­zi­nele car­nea, deși gu­ver­nul a scă­zut TVA-ul? Ghi­nion, plătiți mai mult! Așa e în eco­no­mia de piață! De­si­gur ex­pli­ca­ția e sim­plă: pă­pica afec­tează tot po­po­rul, cre­di­tele doar câ­teva zeci de mii de voturi.

Există de­si­gur și un re­vers al me­da­liei. Ca un fă­cut, pre­țu­rile din ma­rile hy­per­mar­ke­turi și su­per­mar­ke­turi sunt re­la­tiv ali­ni­ate unele față de al­tele. Nu ne­a­pă­rat egale, dar există în­tot­dea­una o pro­por­țio­na­li­tate a lor. Pen­tru că fi­e­care ju­că­tor im­por­tant de pe piața asta își ur­mă­rește com­pe­ti­ția atent și în­cearcă să nu se dis­tan­țeze prea mult de cei­lalți. Știu si­gur de pildă că ma­rii re­ta­i­leri au “spi­oni” prin­tre an­ga­ja­ții com­pe­ti­ției, pe care îi re­com­pen­sează în di­verse mo­duri pen­tru a afla ime­diat care sunt miș­că­rile tac­tice ale ce­lor­lalți. Așa știu exact când se lansează o pro­mo­ție, când se face o cam­pa­nie im­por­tantă și cum pot să re­ac­țio­neze eficient.

Nu există nici o con­spi­ra­ție mondi­ală îm­po­triva noas­tră, dar mi­ra­cu­los de pre­cis și de stra­niu în Ro­mâ­nia pre­țu­rile cresc în pre­a­jma săr­bă­to­ri­lor, atunci când în toată lu­mea ci­vi­li­zată scad. Pe­ri­oa­dele de sa­les au și ele un spe­ci­fic autoh­ton: tri­coul care costă 150 de lei este scum­pit la 200 de lei, apoi ofe­rit cu re­du­cere la 170 de lei.

În con­se­cință mă­ri­rea pre­țu­ri­lor ali­men­te­lor, dacă e să se în­tâm­ple, se va face în mod con­ju­gat. Nu e ne­voie de multe în­țe­le­geri în­tre ma­rii ju­că­tori pe care să le in­ves­ti­gheze con­si­liul con­cu­ren­ței. E o so­li­da­ri­tate care trece li­mi­tele com­pe­ti­ției și dacă ajung cu to­ții — pro­du­că­tori, dis­tri­bu­i­tori și re­ta­i­leri — la con­clu­zia că e rost de câști­guri mai grase, se vor ali­nia ra­pid în a crește pre­țu­rile și a anula ast­fel efec­tele scă­de­rii TVA-ului. Nu brusc, nu fă­țiș, ci trep­tat, pas cu pas. Iar ba­nii ăia n‑or să mai meargă la Ponta, dar nici în bu­zu­na­rul nos­tru, ci la ei.

Ro­mâ­nul, mai ales cel din me­diul ur­ban, nu prea are alte op­țiuni. De unde să cum­pere mân­care? Păi de la su­per­mar­ket. Așa că mai în­jură nițel pe toți, strânge din dinți și plă­tește. Și pe urmă lu­mea se li­niș­tește și Ponta poate să ra­por­teze îna­inte de ur­mă­toa­rele ale­geri că a scă­zut TVA-ul la ali­mente. Și proș­tii îl vor vota.

Cine ia mă­suri eco­no­mice în Ro­mâ­nia? Gu­ver­nul. Și cine ho­tă­răște ce efect au mă­su­rile eco­no­mice și gu­ver­nează de facto Ro­mâ­nia? Hmmm… Cine zice că sun­tem o eco­no­mie de piață?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.