Împarte cu prietenii










Submit

Doar ce e bun

Fie­care ale­gere pe care o facem în viață are păr­țile sale bune și unele mai puțin bune sau chiar rele. Nu există solu­ții per­fecte la nici o pro­blemă, după cum nu există nici sce­na­rii per­fecte în care toată lumea câștigă. Filo­zo­fia chi­neză are un con­cept foarte puter­nic, acela al echi­li­bru­lui yin-yang, al dua­li­tă­ți­lor com­ple­men­tare — cred că el mode­lează în bună măsură spi­ri­tul și rațio­na­men­tul chi­ne­zi­lor. Ca să câștige cineva, alt­ci­neva tre­buie să piardă. Ca să existe bine, tre­buie să existe rău. Pare sim­plu și banal, dar atunci când încor­po­răm acest con­cept în viața noas­tră tre­buie să admi­tem că nu vom avea parte doar de lumină, căl­dură, iubire și bunăs­tare, ci și de opu­sul lor.

Româ­nul pare a avea o pro­blemă majoră cu accep­ta­rea aces­tui fapt. Poate că și alte popoare euro­pene au această meteahnă, dar mie îmi pare că e mai accen­tu­ată în cazul lui. Caută cu încă­pă­țâ­nare metode de a eluda dez­a­van­ta­jele ale­ge­ri­lor sale, de a păs­tra din viață doar ce e bun. Firește, eșu­ează, une­ori atât de lamen­ta­bil încât pierde și păr­țile bune ale deci­zi­i­lor sale. Dar de secole întregi nu se des­cu­ra­jează și con­ti­nuă să per­se­ve­reze în felul său de a gândi, con­vins fiind că n-a găsit încă șme­che­ria potri­vită, n-a găsit abor­da­rea priel­nică, dar există cu sigu­ranță o cale de a lua din viață doar ce e bun.

Decla­ra­tiv, e orto­dox con­vins. Vrea mân­tu­i­rea creș­tină, ca să fie asi­gu­rat că — dacă există vreo lume de apoi — nu va arde în focul Ghe­e­nei. Atâta doar că mân­tu­i­rea pro­misă vine la pachet cu niște norme de con­du­ită nițe­luș cam stricte. În logica româ­nească, pe astea le fen­tează și ia din reli­gie doar ce-i mai bun: mân­tu­i­rea. Pur­ta­rea cuvi­in­cioasă și morala creș­tină sunt pen­tru fra­ieri, el a găsit — cu entu­zi­asta cola­bo­rare a popi­lor — scur­tă­tura care-l scoate direct către feri­cire. Mân­tu­ire la preț de păcat.

Este de părere că toți cei din jur ar tre­bui să se supună unor reguli de con­du­ită. Vrea o lume în care oame­nii să se poarte civi­li­zat și să nu îl deran­jeze prin com­por­ta­men­tul lor. Dar când regu­lile astea îi res­tric­țio­nează liber­ta­tea de miș­care, le-ar vrea sus­pen­date tem­po­rar, doar pen­tru el. Doar el să poată parca pe tro­tuar, doar el să poată fuma unde are chef, să-i înjure pe ăia care îl ener­vează, doar el să arunce guno­iul unde îi e mai comod, să se bage în față. Doar ce e bun și doar pen­tru el.

Îi place să spună că e euro­pean. Vrea să cir­cule liber, să fie totul ieftin ca-n Occi­dent, să aibă sala­rii ca nem­ții și fran­ce­zii. Dar atunci când vine vorba des­pre cum își face treaba, n-ar vrea să transpire prea tare. Așa, mai ușu­rel, mai lejer dacă se poate, că obo­sește repede. Îi place doar ce-i mai bun din viață, doar fruc­tele mun­cii, nu și canoa­nele ei.

Când vrea să-și cum­pere o mașină, îl încântă cali­ta­tea ger­mană. Când vrea s-o vândă, nu uită să men­tio­neze că e fabri­cată de nemți. Dar când aude că ger­ma­nii le cam cer seri­o­zi­tate și aus­te­ri­tate pri­e­te­ni­lor săi greci, strâmbă din nas și bodo­gă­nește că cine s-or crede nem­ții ăștia care vor să impună regu­lile lor prin Europa. Cali­ta­tea e bună, dar dis­ci­plina de care e nevoie pen­tru a o pro­duce nu prea.

Este de acord să era­di­căm corup­ția. Se plânge de ea mereu, mai cu seamă când vine vorba de poli­ti­cieni. Dar când vine vorba să umblăm și la corup­ția mică, la eva­ziu­nea lui fis­cală, la veni­tu­rile făcute la negru de el, la cum­pă­ră­tu­rile lui fără bon fis­cal, nu îi mai place chiar așa tare. Ar vrea drep­tate apli­cată tutu­ror, dar lui să i se dea doar ce-i mai bun, adică excep­ția, indul­gența. Pen­tru că el are motive, el e spe­cial, lui i se cuvine.

Vrea să fim parte a NATO ca să aibă și el un frate mai mare pe care să-l cheme în caz că cineva sare la bătaie. Vezi Rusia în ultima vreme. Dar dacă fra­tele mai mare aduce arma­ment și-l pune la el în ogradă, iar rusul începe să ame­nințe că îl ia la țintă, începe să se gân­dească dacă n-ar putea avea pro­tec­ția asta mili­tară fără nici un risc. Ame­ri­ca­nii să se care la ei acasă, dar să stea pre­gă­tiți cu arma la picior și să vină fuguța doar când i-o chema el. Și să îi dea de la ei doar ce e bun, fără nici o obli­ga­ție din par­tea lui.

Poate că o să spu­neți că e în firea ome­nească să gân­dești așa. S-ar putea. Civi­li­za­ția și pro­gre­sul pre­su­pun însă că învă­țăm ceva din isto­rie. Așa că nu cred că exa­ge­rez când spun că, dacă am accepta că ale­ge­rile noas­tre au și dez­a­van­taje, am putea fi mai pre­gă­tiți pen­tru con­se­cin­țele mai puțin plă­cute. Pen­tru că din cauza aces­tui opti­mism nejus­ti­fi­cat sun­tem de fie­care dată prinși cu pan­ta­lo­nii în vine când lumea din jurul nos­tru devine mai com­pli­cată. Și, mai întot­dea­una, din pos­tura asta jenantă nu putem fugi înde­a­juns de repede ca să ne sal­văm fun­dul.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *