Fiecare alegere pe care o facem în viață are părțile sale bune și unele mai puțin bune sau chiar rele. Nu există soluții perfecte la nici o problemă, după cum nu există nici scenarii perfecte în care toată lumea câștigă. Filozofia chineză are un concept foarte puternic, acela al echilibrului yin-yang, al dualităților complementare — cred că el modelează în bună măsură spiritul și raționamentul chinezilor. Ca să câștige cineva, altcineva trebuie să piardă. Ca să existe bine, trebuie să existe rău. Pare simplu și banal, dar atunci când încorporăm acest concept în viața noastră trebuie să admitem că nu vom avea parte doar de lumină, căldură, iubire și bunăstare, ci și de opusul lor.
Românul pare a avea o problemă majoră cu acceptarea acestui fapt. Poate că și alte popoare europene au această meteahnă, dar mie îmi pare că e mai accentuată în cazul lui. Caută cu încăpățânare metode de a eluda dezavantajele alegerilor sale, de a păstra din viață doar ce e bun. Firește, eșuează, uneori atât de lamentabil încât pierde și părțile bune ale deciziilor sale. Dar de secole întregi nu se descurajează și continuă să persevereze în felul său de a gândi, convins fiind că n‑a găsit încă șmecheria potrivită, n‑a găsit abordarea prielnică, dar există cu siguranță o cale de a lua din viață doar ce e bun.
Declarativ, e ortodox convins. Vrea mântuirea creștină, ca să fie asigurat că — dacă există vreo lume de apoi — nu va arde în focul Gheenei. Atâta doar că mântuirea promisă vine la pachet cu niște norme de conduită nițeluș cam stricte. În logica românească, pe astea le fentează și ia din religie doar ce‑i mai bun: mântuirea. Purtarea cuviincioasă și morala creștină sunt pentru fraieri, el a găsit — cu entuziasta colaborare a popilor — scurtătura care‑l scoate direct către fericire. Mântuire la preț de păcat.
Este de părere că toți cei din jur ar trebui să se supună unor reguli de conduită. Vrea o lume în care oamenii să se poarte civilizat și să nu îl deranjeze prin comportamentul lor. Dar când regulile astea îi restricționează libertatea de mișcare, le-ar vrea suspendate temporar, doar pentru el. Doar el să poată parca pe trotuar, doar el să poată fuma unde are chef, să‑i înjure pe ăia care îl enervează, doar el să arunce gunoiul unde îi e mai comod, să se bage în față. Doar ce e bun și doar pentru el.
Îi place să spună că e european. Vrea să circule liber, să fie totul ieftin ca‑n Occident, să aibă salarii ca nemții și francezii. Dar atunci când vine vorba despre cum își face treaba, n‑ar vrea să transpire prea tare. Așa, mai ușurel, mai lejer dacă se poate, că obosește repede. Îi place doar ce‑i mai bun din viață, doar fructele muncii, nu și canoanele ei.
Când vrea să-și cumpere o mașină, îl încântă calitatea germană. Când vrea s‑o vândă, nu uită să mentioneze că e fabricată de nemți. Dar când aude că germanii le cam cer seriozitate și austeritate prietenilor săi greci, strâmbă din nas și bodogănește că cine s‑or crede nemții ăștia care vor să impună regulile lor prin Europa. Calitatea e bună, dar disciplina de care e nevoie pentru a o produce nu prea.
Este de acord să eradicăm corupția. Se plânge de ea mereu, mai cu seamă când vine vorba de politicieni. Dar când vine vorba să umblăm și la corupția mică, la evaziunea lui fiscală, la veniturile făcute la negru de el, la cumpărăturile lui fără bon fiscal, nu îi mai place chiar așa tare. Ar vrea dreptate aplicată tuturor, dar lui să i se dea doar ce‑i mai bun, adică excepția, indulgența. Pentru că el are motive, el e special, lui i se cuvine.
Vrea să fim parte a NATO ca să aibă și el un frate mai mare pe care să‑l cheme în caz că cineva sare la bătaie. Vezi Rusia în ultima vreme. Dar dacă fratele mai mare aduce armament și‑l pune la el în ogradă, iar rusul începe să amenințe că îl ia la țintă, începe să se gândească dacă n‑ar putea avea protecția asta militară fără nici un risc. Americanii să se care la ei acasă, dar să stea pregătiți cu arma la picior și să vină fuguța doar când i‑o chema el. Și să îi dea de la ei doar ce e bun, fără nici o obligație din partea lui.
Poate că o să spuneți că e în firea omenească să gândești așa. S‑ar putea. Civilizația și progresul presupun însă că învățăm ceva din istorie. Așa că nu cred că exagerez când spun că, dacă am accepta că alegerile noastre au și dezavantaje, am putea fi mai pregătiți pentru consecințele mai puțin plăcute. Pentru că din cauza acestui optimism nejustificat suntem de fiecare dată prinși cu pantalonii în vine când lumea din jurul nostru devine mai complicată. Și, mai întotdeauna, din postura asta jenantă nu putem fugi îndeajuns de repede ca să ne salvăm fundul.
Lasă un comentariu