E deja limpede că parlamentul îl va scăpa pe Ponta, cel puțin deocamdată, de urmărirea penală, iar el va continua să defileze public pe sub nasul nostru, rânjind satisfăcut că a eludat justiția. Dar, dincolo de mizeria sa morală, pentru mine demonstrată deja dincolo de orice dubiu, se pune întrebarea care ar fi metoda prin care acest ins speră să rămână la putere după ce a fost pus sub acuzare pentru fapte penale. El știe foarte bine că în fața celorlalte state ale Uniunii Europene și a SUA nu va avea niciodată argumente suficient de solide pentru a îi determina să creadă balivernele referitoare la nevinovăția sa ‑ răspunsul acestor state va fi simplu și clar: dacă ești nevinovat, du‑te în instanță și dovedește‑o. La fel de bine știe că relația sa cu opoziția se acutizează dincolo de nivelul de adversari politici ‑ deja PNL a anunțat boicotarea oricăror evenimente la care participă premierul. Nici relația cu președintele Iohannis nu va putea fi în aceiași termeni de până acum. Ceva s‑a schimbat ireversibil o dată cu acuzarea sa și acest ceva nu va dispare decât într‑un singur mod: printr‑o hotărâre judecătorească din care să rezulte că e nevinovat. Cum se imaginează deci Ponta exercitând puterea executivă de șef al guvernului când toți ceilalți actori politici în afara partidului său îi vor contesta legitimitatea?
Simplu. Repornind războiul româno‑român. Culmile popularității sale au fost atinse atunci când întreaga Românie era împărțită în băsiști și anti‑băsiști. Proiectându‑se ca lider al luptei împotriva băsismului, cel care adusese scăderea salariilor și a pensiilor, Ponta a câștigat de partea sa o parte a electoratului, îndeajuns încât să pară că va câștiga detașat alegerile prezidențiale. Că nu s‑a întâmplat așa e altă poveste, am povestit atunci care au fost cauzele. Însă acum găsește de cuviință să repornească acest război de secesiune, oferindu‑se pe sine drept obiect al disputei. Nu vom mai avea băsiști și anti‑băsiști, ci pontiști și anti‑pontiști.
Totuși lucrurile nu sunt chiar așa de simple. În România e mult mai ușor să aduni oamenii împotriva a ceva sau cineva și mult mai greu să‑i aduni pentru ceva sau cineva. Doar cerând pentru sine solidaritatea populară, Ponta riscă să nu mobilizeze suficienți oameni de partea sa. De aceea are nevoie și de niște figuri distincte împotriva cărora să îndrepte mânia populară, acest minunat vehicul al manipulării, căci nimic nu‑i scoate pe români în stradă mai bine decât ura. Doar că nu prea se ivesc pretexte convenabile. Așa că forțează, însă comite câteva erori. Iată ce declară:
Vreau să vă rog să facem un apel foarte hotărât la responsabilitate către cei din PNL‑PDL. Cred că într‑o democrație lucrurile nu se tranșează în stradă, prin forță. Și nu vreau sa fim puși în această situație. Am înțeles că ei aduc 1.000 de oameni, noi putem aduce 10.000. Dacă ei pot să aducă 10.000, noi putem aduce 100.000, dar cred că este cea mai mare greșeală pe care poate să o facă Romania în acest moment.
Fac un apel la ultimul dram de minte pe care sper că îl mai au dl Blaga și dna Gorghiu, să înțeleagă că nu poți să dai foc unei țări și că ne vom adresa procurorului general al României cu sesizare penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 397 alin. (2) din Codul penal. Și procurorul general, conform procedurii, ca și la mine, îi declară suspecți și ii cercetează. Și vedem atunci dacă le mai place să facă politică din justiție. Putem să facem acest lucru, sper să nu fie cazul.
Eroarea 1: Tratează faptul că opoziția vrea să facă un miting politic ca o infracțiune și o încadrează cu articol și aliniat în Codul Penal. În România nu este interzisă organizarea unui miting împotriva guvernului. N‑ar fi primul, nici ultimul organizat. Deci afirmația e falsă, încadrarea e o aiureală. Și mai grav e că ministrul justiției a făcut și el aceeași afirmație.
Eroarea 2: Consideră că e ilegal ca opoziția să aducă 1.000 de oameni pentru un miting, dar i se pare perfect legal să anunțe că va reacționa printr‑o contramanifestație de 10 ori mai mare. Dacă opoziția scoate oameni în stradă, e faptă penală. Dacă o face PSD, e ok.
Eroarea 3: Amenință că se va adresa procurorului general (numit la propunerea lui) cu sesizare penală contra liderilor opoziției și acesta îi declară suspecți și îi cercetează. Deci nu există nici o îndoială în mintea sa că procuratura ar putea să spună că sesizarea e nefondată ‑ dacă el îi reclamă, e sigur că vor fi umflați. E un fel de a spune că îi dă pe mâna oamenilor lui care știu ce au de făcut: justiția mea contra justiției voastre.
Eroarea 4: Transferă responsabilitatea faptelor sale către ceilalți. Spune că dacă el ar aduce contramanifestanți ar fi “cea mai mare greșeală pe care poate să o facă Romania în acest moment”. Deci nu el face greșeala, ci România.
Eroarea 5: Se referă la PNL cu numele de PNL-PDL. PDL nu mai există din punct de vedere politic și Ponta știe bine asta. Dar utilizarea acestei abrevieri are menirea să ațâțe antibăsiștii: nu uitați că în PNL sunt ăia ai lui Băsescu.
Dar peste toate aceste erori, se vădește foarte limpede ceea ce spuneam mai sus: Ponta vrea să repornească războiul româno‑român. Soluția lui nu este aceea a justiției, nici a diplomației politice, a compromisului sau a negocierii, ci măciuca strivitoare a poporului pesedist, care poate fi adus la comandă ca să anihileze pe cei ce i s‑ar putea împotrivi. Acum 25 de ani predecesorul său, Ion Iliescu, a pus bazele acestui război, chemând minerii în București. Să nu ne mire deci că astea îi sunt metodele. A avut de la cine învăța.
Lasă un comentariu