Împarte cu prietenii










Submit

Teoria magistratului perfect

Când vor să-și liniș­tească pro­pria con­ști­ință în pri­vința iner­ției lor soci­ale, româ­nii aleg câte un subiect sim­plu și comod de abor­dat pen­tru a reac­ționa. De pildă cățe­lu­șii comu­ni­tari sau copă­ceii tăi­ați ile­gal. Iden­ti­fică un duș­man al cau­zei lor — cum ar fi hin­ghe­rii pri­mă­riei sau nis­cai jvai­gho­fări — și dau în ei ca la fasole pe rețe­lele soci­ale. Solu­ți­ile sunt de obi­cei sim­ple: să fie dați afară, să fie desfi­in­țați, să fie ares­tați. Apoi ies nițe­luș în stradă și răc­nesc puțin câteva lozinci fabri­cate de niște oen­ge­uri dor­nice de popu­la­ri­tate (pen­tru obți­ne­rea de fon­duri) și, după ce fac un pic de zarvă even­tual încu­nu­nată de suc­ces, toată treaba se liniș­tește pen­tru un timp.

Când însă subiec­tul este mai serios și româ­nii înțe­leg că s-ar putea să tre­bu­iască să schimbe și ei ceva în modul lor de a gândi sau de a se com­porta, devin mult mai puțin dis­puși să se mani­feste. Echi­vo­cul e mai con­for­ta­bil. Rațio­na­men­tele nu mai sunt abso­lute, ci se rela­ti­vi­zează brusc. A fal­si­fi­cat acte Ponta? Lasă, dom'ne, că și Blaga are dosar penal. A fost com­plice la eva­ziune fis­cală? Am auzit că și Gor­ghiu a furat. Când lupta împo­triva corup­ției se acu­ti­zează, româ­nul pri­cepe că s-ar putea să ajungă și pe la el niște efecte ale ei și nu prea e dis­pus să renunțe la des­cur­că­re­lile lui.

Prin­tre maro­tele după care se ascunde, una prinde tot mai mult teren: teo­ria magis­tra­tu­lui per­fect. Ea se tra­duce ast­fel: dacă un magis­trat gre­șește, să plă­tească pen­tru con­se­cin­țele deci­zi­i­lor sale. Ceea ce ne dorim, deduc eu, este magistratul-mașină — bagi fap­tele, iese ver­dic­tul per­fect. Știm cu toții că așa ceva nu e posi­bil, că legea e ade­sea inter­pre­ta­bilă în func­ție de con­tex­tul fap­te­lor, că nu există garan­ția totală și com­pletă a jude­că­ții unui magis­trat. Dar pro­ba­bil că teama de o lume în care potlo­gă­ri­ile se pedep­sesc ne împinge să cerem absur­dul. Vrem ca și jude­că­to­rul sau pro­cu­ro­rul să simtă teama de a pro­nunța ver­dicte, de a for­mula acu­za­ții. Pen­tru că avem de ce să ne temem de ei, vrem ca și ei să se teamă de noi. Pot să înțe­leg asta când vine vorba de clasa poli­tică, care e plină de mafi­oți. Dar tu, româ­nule de rând, de ce ai vrea asta? De ce te temi de jus­ti­ție?

În nici un stat civi­li­zat nu există o ase­me­nea cerință absurdă. Eroa­rea de jude­cată este parte a pro­ce­su­lui jus­ti­ției și sin­gu­rul fel în care o putem com­bate este să punem înde­a­juns de multe nivele de apel, care să func­țio­neze ca niște fil­tre ale gre­șe­li­lor, oprindu-le să se pro­ducă îna­inte de a fi defi­ni­tiv cons­fin­țite. Soco­tesc că azi există deja sufi­ciente, inclu­zând aici și tri­bu­na­lul CEDO. Asta nu înseamnă că erori juri­dice nu mai pot apă­rea, ci că avem un nivel sufi­cient de fil­tre care să le corec­teze pe cele mai multe. A cere un sis­tem de jus­ti­ție fără nici o gre­șe­ală este o uto­pie evi­dentă.

A pre­tinde unui magis­trat să plă­tească pen­tru o eroare nein­ten­țio­nată (aten­ție la această nuanță!) înseamnă a dis­truge cu bună ști­ință sis­te­mul de jus­ti­ție. Nimeni nu va mai dori să fie jude­că­tor ști­ind că dacă îl con­damnă pe incul­pat și era nevi­no­vat va plăti, iar dacă nu-l con­damnă și era vino­vat, iarăși va plăti. Ris­cu­rile ar deveni prea mari la nivel per­so­nal și toți vor fugi de această mese­rie. Ăsta e sco­pul tău, citi­to­rule?

Sigur că există corup­ție și în sis­te­mul de jus­ti­ție, am văzut-o cu toții. Și sigur că tre­buie să pedep­sim magis­tra­ții corupți — eu aș opina chiar ca pedep­sele lor să fie duble pen­tru ace­eași faptă, căci s-au anga­jat să fie garan­ții lega­li­tă­ții, deci au o res­pon­sa­bi­li­tate supli­men­tară. Dar e o com­pletă aiu­re­ală să ceri per­fec­țiune în exer­ci­ta­rea unei pro­fe­sii care prin natura ei este subiec­tivă. Ar însemna ca de fie­care dată când o instanță dă altă solu­ție decât cea pre­ce­dentă să-i ares­tăm pe magis­tra­ții din com­ple­tul de jude­cată ante­rior.

Vrei să avem magis­trați per­fecți? De ce, dragă citi­to­rule? Ce te face să te temi de jus­ti­ție? Ce erori ți-e teamă că vor comite față de tine, un om de o cin­ste exem­plară, care se des­curcă și el cum poate în această lume ca o jun­glă? 😉


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. Didi Marin
    Didi Marin

    Omul legii aproape per­fect nu poate fii decât un robot!Sa vb.cu Japo­na­zii poate ne fac eioate așa o sa avem si noi legiu­i­tori impar­ți­ali!

    0
    0
  2. Gelu Valeru Brezoi
    Gelu Valeru Brezoi

    Să răs­pundă doar pen­tru con­dam­na­rea nevi­no­va­ti­lor , și pen­tru adu­ce­rea de acu­za­ții false și fabri­ca­rea de dosare , o să fie des­tui jude­că­tori fiindcă sala­ri­ile și pen­si­ile spe­ci­ale sunt atrac­tive

    0
    0
  3. Rodica Coca
    Rodica Coca

    Aleg ce nu-ti soli­cita min­tea.

    0
    0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *