Unul din lucrurile care n‑au intrat în obișnuința românilor, deși ar fi trebuit, este să distingă cu claritate prostia evidentă. Nu vorbesc aici de prostia academică, nici de cea intelectuală, ambele rezultate ale unor semidocte confuzii, incomplete cunoștințe sau inconsistente lecturi, ci de prostia simplă, sănătoasă, venită din puținătatea minții. Și mai ales prostia instalată în funcții.
Știu, nu e corect din punct de vedere social să‑i spui un prost că e prost. Și sunt de acord că, atât timp cât prostul se limitează la a‑și trăi viața personală, ar trebui să beneficieze de discreta noastră compasiune. Însă există proști, și nu puțini, care nu se mulțumesc cu atât ‑ se vor în fruntea noastră pentru că, în prostia lor, au sentimentul că asta le e menirea, că au ceva de spus.
Este, de pildă, cazul doamnei Grapini. Domnia sa e un exemplu clar de om prost, din toate punctele de vedere: nu știe să vorbească, nu știe să scrie (vezi și pagina sa de Facebook, plină de greșeli gramaticale elementare), are niște trăiri emoționale specifice unei adolescente aflate la pubertate (ultima ispravă e o poză între maci, pe șanțul unei șosele), cu efuziuni sentimentale ridicole, citate tip Poptămaș și un patriotism nătâng.
Sunt încredințat că dumneaei nici nu‑și conștientizează sărăcia mintală. Dinăuntrul propriilor limite e prea complicat să se compare cu niște standarde minimale de inteligență. Scuzele pentru erorile sale consistente și repetate sunt întotdeauna conjuncturale: mă grăbeam, nu aveam timp, eram în fugă etc. Sunt gata să pariez că doamna Grapini n‑ar face față unui test de ortografie și nici unui test de inteligență ‑ le‑ar pica pe ambele în mod lamentabil.
Evident, dacă ar fi stat în banca ei, dacă și‑ar fi văzut de viața personală, nimeni n‑ar fi avut dreptul să o jignească numind‑o proastă ‑ ar fi beneficiat de toată clemența socială pe care suntem obligați de politețe s‑o acordăm celor mai puțin dăruiți de natură. Însă doamna Grapini se vrea a fi un model. Proțăpită prin intermediul combinației PSD‑PC direct în parlamentul european, prostia doamnei Grapini nu mai poate fi subiectul unei compasiuni amabile, pentru că dumneaei se pretinde reprezentantul nostru al tuturor în fața Europei. Or, în materie de reprezentare, avem tot dreptul să ne pronunțăm cu voce tare. Să‑i spunem, deci, prostiei pe nume: Maria Grapini.
Lasă un comentariu