Împarte cu prietenii










Submit

Vișinescu a învins

După multă zarvă jur­na­lis­tică și nis­cai circ pe sti­cla unor tele­vi­ziuni, pro­ce­sul tor­țio­na­ru­lui Viși­ne­scu — fost coman­dant al închi­so­rii poli­tice de la Râm­nicu Sărat — a avut prima pro­nun­țare a com­ple­tu­lui de jude­cată: 20 de ani de închi­soare. Motiv de bucu­rie pen­tru cei ce erau înse­tați de drep­tate, mai ales pen­tru puți­nii supra­vie­țu­i­tori ai deten­ției poli­tice din anii '50. Dar este oare o vic­to­rie a soci­e­tă­ții româ­nești? Este un tri­umf al jus­ti­ției? Sau doar ni se pare că este?

Citeam zilele tre­cute un comen­ta­riu care spu­nea că în sfâr­șit s-a copt tim­pul pen­tru ast­fel de sen­tințe, că în fine am ajuns la clipa când putem pedepsi oro­rile comu­nis­mu­lui fără a mai avea acerba opo­zi­ție a foș­ti­lor secu­riști și mili­țieni, infil­trați în struc­tu­rile actu­ale ale sta­tu­lui. Că s-au rărit cei ce avea pute­rea de a se opune și acum e vre­mea să facem drep­tate. Înțe­leg dis­cur­sul de acest tip. Recu­nosc și setea asta de jus­ti­ție. Buni­cul meu a fost deți­nut poli­tic. Știu de la el, cu des­tule amă­nu­nte, cum arăta o ast­fel de închi­soare, ce fel de tra­ta­mente erau apli­cate. Înțe­leg — din feri­cire doar rațio­nal — cum e să intri în puș­că­rie ca om în putere de peste 80 de kg și să ieși cinci ani mai târ­ziu cu nici 50. Îmi sunt cunos­cute bătă­ile și umi­lin­țele la care erau supuși ast­fel de deți­nuți. Și știu de la el și de la alții ca el câtă dorință de revanșă soci­ală au pur­tat în suflet ani de-a rân­dul. Însă gene­ra­ția deți­nu­ți­lor poli­tici a cam murit. Mai sunt câțiva, foarte bătrâni și sufe­rinzi, cărora această târ­zie drep­tate li se va fi părând des­tul de amară. Nu mai poate fi vorba des­pre revan­șele lor isto­rice.

În codul penal se spune că "pedeapsa este o măsură de con­strân­gere și un mij­loc de ree­du­care a con­dam­na­tu­lui". Eu aș adă­uga că este și un mij­loc de edu­care soci­ală, ară­tând tutu­ror că fap­tele anti­so­ci­ale au con­se­cințe. Comi­te­rea lor este pre­ve­nită toc­mai prin demon­stra­rea unei intransi­gențe a pedep­sei. Mai pot fi 20 de ani de deten­ție o seri­oasă con­strân­gere pen­tru un om ca Viși­ne­scu? Are peste 80 de ani, mai are pro­ba­bil doar câțiva de trăit și-și va face pedeapsa pro­ba­bil prin spi­ta­lele peni­ten­ci­a­re­lor. Ar putea fi el ree­du­cat prin această pedeapsă? Ce sens mai are ree­du­ca­rea unui bătrân de peste 80 de ani?

Sin­gu­rul sens pe care îl poate avea această con­dam­nare este mesa­jul către soci­e­tate. Româ­nia nu tole­rează călăii. Din­colo de mij­loa­cele demo­cra­tice care ar tre­bui să împie­dice un cri­mi­nal să ajungă la putere, ar tre­bui să existe fil­trul soli­da­ri­tă­ții noas­tre soci­ale — nimeni n-ar tre­bui să accepte pos­tura de călău al celor nevi­no­vați, aflat în solda cri­mi­na­li­lor. Însă pen­tru a înțe­lege pedeapsa, soci­e­ta­tea tre­buie să cunoască și să înțe­leagă mai întâi fap­tele. Mai știe astăzi cineva ce s-a întâm­plat în închi­so­rile poli­tice ale comu­nis­mu­lui? Dacă oprim pe stradă la întâm­plare 1000 de oameni, vor ști măcar o tre­ime, un sfert sau măcar o zecime din­tre ei poves­tea deți­nu­ți­lor poli­tici și chi­nu­rile prin care au tre­cut din cauza unor oameni ca Viși­ne­scu? Și, dacă nu știu nimic sau mai nimic, ce înțe­les va avea pen­tru ei con­dam­na­rea des­pre care acum citesc în presă? Pro­ba­bil ceva de genul "l-au prins pe un moș care bătea deți­nuți în puș­că­ria unde el era șef". Trist epi­taf pen­tru o filă dra­ma­tică de isto­rie recentă a Româ­niei.

Viși­ne­scu se poate con­si­dera noro­cos. A reu­șit să-și tră­i­ască viața nepe­dep­sit pen­tru tor­tu­rile și cri­mele pe care le va fi săvâr­șit, con­vins fiind și azi că n-are nici o vină, că n-a făcut decât să înde­pli­nească ordine. Că așa erau vre­mu­rile atunci. Iar con­dam­na­rea de acum vine prea târ­ziu pen­tru niște sufe­rințe care nu mai au des­ti­na­tar, ci doar un expe­di­tor. De sub înfă­ți­șa­rea sa de moș­neag nițel spe­riat și (poate toc­mai de aceea) agre­siv, Viși­ne­scu știe că de fapt a învins.

Poate de aceea Ili­escu are zâm­be­tul acela per­ma­nent atâr­nat de col­țu­rile gurii. Ce i se mai poate întâm­pla, la 25 de ani de când a che­mat mine­rii ca să bată și să omoare oameni? Nimic care să-l afec­teze cu ade­vă­rat.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *