Împarte cu prietenii










Submit

Întâi DNA, apoi ANAF. Ce urmează?

Lupta împo­triva corup­ției și, mai de curând, lupta împo­triva eva­ziu­nii fis­cale sunt două eve­ni­mente majore în isto­ria recentă a Româ­niei și ar putea avea o însem­nă­tate foarte mare pen­tru soci­e­ta­tea româ­nească. Dar pen­tru asta nu e sufi­cient ceea ce fac în peri­oada asta DNA și ANAF, e nevoie de mai mult, e nevoie de sem­na­lul unei reforme con­sis­tente în soci­e­tate, înce­pând cu sis­te­mul de edu­ca­ție româ­nesc. S-ar putea să vă mire această aso­ci­ere de idei — de unde până unde ares­ta­rea poli­ti­cie­ni­lor și pedep­si­rea eva­zi­o­niș­ti­lor au legă­tură cu șco­lile? Eu cred că au și încă una foarte strânsă. Am să încerc în cele de mai jos să vă con­ving de asta și, poate, de nevoia strin­gentă de a pune pre­siu­nea soci­e­tă­ții civile pe refor­ma­rea edu­ca­ției.

De fapt ar tre­bui să încep prin a repeta ceea ce am mai spus cân­dva: noi nu avem un sis­tem de edu­ca­ție, avem un sis­tem de învă­țământ. E o mare deo­se­bire. Ceea ce școala româ­nească își pro­pune nu este să educe și să for­meze, ci să învețe. Să nu cre­deți că afir­mând asta încerc să ridi­culi­zez cadrele didac­tice: a învăța pe alții nu este deloc sim­plu. Să găsești calea potri­vită pen­tru a pune în min­tea unor copii cunoș­tințe de mate­ma­tică, gra­ma­tică, fizică și chi­mie, isto­rie și geo­gra­fie, nu e treabă ușoară. Cum rămâne însă cu edu­ca­ția? Pen­tru că numai cunoș­tin­țele depo­zi­tate — câte or încă­pea — în cre­ie­rul unui indi­vid nu sunt sufi­ciente pen­tru ca lumea din jurul său să capete un sens și el să-și găsească un rost în ea.

Între­ba­rea ade­sea neros­tită din min­tea unui copil care devine adult și încearcă să-și găsească dru­mul său către pro­pria feri­cire este: ce fac cu toate aceste cunoș­tințe pe care școala și expe­riența de zi cu zi mi le dă? La ce sunt ele bune și cum le-aș putea folosi ca să-mi împli­nesc visele, ori­care ar fi ele? Iar învă­țămân­tul — cel pe care șco­lile de azi îl prac­tică — nu oferă nici pe departe un răs­puns mul­țu­mi­tor. Ce faci cu geo­gra­fia, isto­ria, mate­ma­tica și chi­mia după ce ai ter­mi­nat școala? Din­colo de aceste cunoș­tințe teo­re­tice tre­buie să existe core­la­ția între ele, tre­buie să existe "schema" pro­prie a fie­că­rui indi­vid după care asam­blează totul când își con­stru­iește vii­to­rul. Iar ști­ința de a crea aceste core­la­ții nu este o dis­ci­plină care se poate preda. Este capa­ci­ta­tea pro­fe­so­ru­lui de a fi men­tor și coach al fie­că­rui elev, ajutându-l pas cu pas, antrenându-l zi de zi să devină tot mai pri­ce­put în a se con­strui pe sine înțe­le­gând lumea în care tră­iește. Această pre­o­cu­pare lip­sește șco­lii româ­nești. Această abi­li­tate lip­sește cadre­lor didac­tice.

Împăr­ți­rea pe cate­dre a dis­ci­pli­ne­lor șco­lare și spe­cia­li­za­rea pro­fe­so­ri­lor nu ajută deloc la cre­a­rea pro­fi­lu­lui de men­tor. Fie­care mate­rie are pro­pria sa pro­gramă și pro­pria sa meto­dică de pre­dare — aces­tea sunt cuvin­tele sfinte ale învă­țămân­tu­lui româ­nesc, după care se ghi­dează orice pro­fe­sor pen­tru a avea con­fir­ma­rea "valo­rii" sale. Cu alte cuvinte ne inte­re­sează CINE învață copi­lul (cali­fi­care de cadru didac­tic), CE învață copi­lul (pro­gramă) și CUM îl învă­țăm (meto­dică), dar aproape deloc DE CE îl învă­țăm. Pre­tin­dem că învă­ța­tul îl pre­gă­tește pen­tru viață, îi dă mai multe șanse de a-și croi un vii­tor. În teo­rie așa e.

Dar soci­e­ta­tea româ­nească a demon­strat prac­tic că există și alte moda­li­tăți de a fi feri­cit, de a-ți împlini visele. Mode­lul poli­ti­cia­nu­lui corupt și bogat este extrem de vizi­bil și este vali­dat peri­o­dic prin ale­geri, demon­strând că admi­răm ca națiune atin­ge­rea sco­pu­lui indi­fe­rent de mij­loace. Mode­lul antre­pre­no­ru­lui eva­zi­o­nist și pros­per, a cărui afa­cere se des­fă­șoară 10% legal și 90% la negru, e pre­zent la tot pasul. Mode­lul mane­lis­tu­lui este un altul care se bucură de apre­ci­ere și res­pect — oameni care tră­iesc în afara legii, care dis­pun de sume uri­așe de bani, care au averi incre­di­bile fără să plă­tească taxe sau impo­zite pen­tru ele. Mode­lul inter­lo­pu­lui este și el un exem­plu de suc­ces mate­rial tole­rat de sta­tul român — sunt bine­cu­nos­cute și deja dez­vă­lu­ite legă­tu­rile ban­de­lor de infrac­tori cu auto­ri­tă­țile sta­tu­lui și cu clasa poli­tică. Pen­tru un copil pute­rea exem­plu­lui con­cret este infi­nit mai mare decât orice teo­rie învă­țată la școală.

Ast­fel se cre­ează cap­cana men­tală per­fectă: cunoș­tin­țele sunt inu­tile atâta timp cât nu înțe­lege cum ar putea con­strui din ele ceva util pen­tru sine, dar uite că fără ele și fără bătaia de cap a învă­ța­tu­lui există modele de suc­ces veri­fi­cate deja. În loc să-și dedice tim­pul stu­di­u­lui — acti­vi­tate nu toc­mai plă­cută nimă­nui — ar putea alege calea cea­laltă, a impos­tu­rii, a micii hoții, a eva­zi­o­nis­mu­lui, a min­ciu­nii sau chiar a infrac­țiu­nii făcute la adă­pos­tul auto­ri­tă­ți­lor corupte. Nu tre­buie decât să abdice de la niște prin­ci­pii morale, lucru foarte les­ni­cios când fami­lia nu s-a stră­duit să i le insu­fle prin edu­ca­ție sau — și mai rău — nici în fami­lia sa nu au exis­tat vreo­dată.

Se cre­ează deci oport­u­ni­ta­tea ca, o dată cu lupta împo­triva corup­ției și a eva­zi­o­nis­mu­lui fis­cal, să se declan­șeze în para­lel o cam­pa­nie edu­ca­tivă care să pre­vină con­ti­nu­a­rea aces­tor feno­mene soci­ale. Degeaba ares­tăm și amen­dăm hoți dacă soci­e­ta­tea gene­rează în con­ti­nu­are indi­vizi cu această men­ta­li­tate. Și cine ar putea fi mai îndrep­tă­țit să aibă acest rol, cine se află cel mai aproape de gene­ra­ți­ile tinere decât școala și pro­fe­so­rii? De aceea cred că refor­ma­rea sis­te­mu­lui de învă­țământ prin trans­for­ma­rea lui într-unul de edu­ca­ție mi se pare sin­gura moda­li­tate prin care schim­bă­rile soci­ale îni­țiate de DNA și ANAF se pot per­ma­nen­tiza. De aceea cred că tre­buie să ofe­rim copi­i­lor noș­tri alte modele de suc­ces decât cele pe care le-am încu­ra­jat sau tole­rat până acum.

Căci gene­ra­ți­ile tinere valo­ri­zează tot mai mult aceste modele greșite. Chiar și atunci când trec prin școală și fac efor­tul de a acu­mula cunoș­tințe teo­re­tice, chiar și atunci când a exis­tat stră­da­nia stu­di­u­lui (în mai mare sau mai mică măsură), ten­ta­ția com­pro­mi­su­lui imo­ral, a scur­tă­tu­rii comode, a min­ciu­nii "nevi­no­vate", a oco­li­rii regu­li­lor, a acce­su­lui rapid și fără muncă la putere și bani există, este o cutumă soci­ală accep­tată. Un stu­diu recent, făcut pe 1.600 de anga­jați tineri din com­pa­nii mul­ti­na­țio­nale și națio­nale, relevă con­clu­zii îngri­jo­ră­toare des­pre con­cep­ți­ile gene­ra­ți­i­lor tinere asu­pra suc­ce­su­lui social. Vă las să con­clu­zio­nați sin­guri dacă ele au sau nu legă­tură cu sis­te­mul de învă­țământ actual, dacă sunt poten­țate de lipsa de efi­ca­ci­tate a șco­lii. Eu mă limi­tez să rezum rezul­ta­tele aces­tui stu­diu, cu men­țiu­nea că dife­rența pro­cen­tu­ală de până la 100% repre­zintă pe cei care sunt în dez­a­cord total cu afir­ma­ția res­pec­tivă:

1. Pen­tru a avea suc­ces în rela­ţi­ile cu cei­la­lţi, tre­buie să le spui ceea ce vor să audă – 86,68%
2. O per­soană cin­stită are multe de pier­dut în ziua de azi – 86,99%;
3. Dacă cineva se com­portă nedrept faţă de tine tre­buie să-i răs­punzi cu ace­eaşi monedă – 65,79%;
4. Nu poţi să fii corect cu toată lumea – 84,05%;
5. Când vrei să deter­mini pe cineva să acţio­neze într-un anu­mit fel este nevoie să-i dai motive mai puter­nice decât sunt ele în rea­li­tate – 92,45%;
6. Cred că nu aş rea­liza nimic dacă îna­inte de a începe o acti­vi­tate m-aş gândi la toate aspec­tele pe care le implică aceasta – 77,62%;
7. Vei avea multe de pier­dut dacă eşti cu totul încre­ză­tor în cei­la­lţi – 96,13%;
8. În ziua de azi, nu poţi să fii impa­rţial – 84,19%;
9. Sunt dis­pus să fac mici com­pro­mi­suri pen­tru a obţine rezul­ta­tele dorite – 90,69%;
10. Una e să furi un ou şi alta e să furi un bou – 58,37%;
11. Hoţul neprins e negus­tor cin­stit – 59,96%;
12. Une­ori este nece­sar să faci şi unele lucruri de care poate că nu vei fi mân­dru mai târ­ziu – 81,40%;
13. În orice com­pa­nie există şi unele reguli ciu­date – 97,01%;
14. Nor­mele şi regu­lile nu au o strânsă legă­tură cu viaţa prac­tică de zi cu zi – 82,07%;
15. Regu­lile sunt res­pec­tate de oameni prin con­strân­gere – 88,93%;
16. Ori­cât s-ar stră­dui cineva tot n-ar putea res­pecta toate regu­lile care există în soci­e­ta­tea noas­tră – 93,28%;
17. Sunt anu­mite situ­a­ţii în care este mai bine să nu spui tot ade­vă­rul – 91,81%;
18. Sco­pul scuză mij­loa­cele – 73,97%;
19. Admir per­soa­nele care câş­tigă în orice situ­a­ţie – 87,05%;
20. Pen­tru a ajunge unde vrei tre­buie să te folo­seşti de scur­tă­tu­rile pe care ţi le oferă viaţa de zi cu zi – 94,83%.

Urmă­riți aici o emi­siune inte­re­santă pe acest subiect și citiți aici câteva con­clu­zii ale auto­ru­lui stu­di­u­lui.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. Camelia Voicu
    Camelia Voicu

    Tre­buie sa recu­nosc ca iti lasa un gust ft amar con­clu­zia son­da­ju­lui.
    Logica arti­co­lu­lui???? !!!!

    0
    0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *