Sunt tot mai în­gri­jo­rat cu fi­e­care zi des­pre fe­lul în care vor­bim unii cu al­ții, des­pre fe­lul în care in­te­rac­țio­năm di­rect sau in­di­rect. Simt o po­la­ri­zare cres­cândă a ce­lor din jur, ba chiar o sa­voare a con­frun­tă­rii și tot mai pu­țini oa­meni dis­puși să se afle în zona com­pro­mi­su­lui, a ar­gu­men­tă­rii lo­gice. An­drei Pleșu avea drep­tate: există două fe­luri de oa­meni și doar cu unii din­tre ei poți dialoga.

Există cei care au opi­nii, adică pă­reri con­stru­ite prin zil­nica ob­ser­va­ție a fap­te­lor co­ti­diene, la care se ada­ugă poate niște lec­turi și ceva ra­țio­na­mente pro­prii. Ei sunt dis­puși să-și pună în dis­cu­ție pro­pri­ile ar­gu­mente, să le apere și une­ori să le aban­do­neze atunci când se do­ve­desc ne­vi­a­bile, fără să facă din asta o tra­ge­die per­so­nală. Iar când se do­ve­dește că au avut drep­tate nu stri­vesc pe cei­lalți cu vic­to­ria lor. Sunt tot mai rari oa­me­nii ăștia.

Există însă tot mai mulți oa­meni care nu au pă­reri, ci con­vin­geri. Cu un om care are con­vin­geri nu poți di­a­loga. Drep­ta­tea este de par­tea lui ne­în­do­iel­nic. E atât de si­gur de ade­vă­ru­rile sale în­cât ar­gu­men­ta­ția nu mai are rost, dez­ba­te­rea este fu­tilă. Tot ce poți face este să fii de acord cu el, fără nu­anțe, fără doar și fără poate. Alt­min­teri ești du­ș­ma­nul său și, în func­ție de su­biec­tul dez­bă­tut, ești chiar și du­ș­ma­nul ță­rii, na­ției ori al poporului.

Nici una din aceste ca­te­go­rii nu de­ține ade­vă­rul. Sin­gura cale că­tre el este di­a­lo­gul ne­în­crân­ce­nat, calm, ra­țio­nal. Însă di­a­lo­gul e din ce în ce mai pu­țin po­si­bil. Așa că nu mai rămâne de­cât ma­ni­pu­la­rea. Să muți con­vin­ge­rile oa­me­ni­lor în altă di­rec­ție, cea pe care o vrea un grup po­li­tic, fi­nan­ciar sau so­cial. Un grup de in­te­rese. Pa­ra­do­xal, toc­mai pen­tru că nu fo­lo­sesc ra­țio­na­men­tul, ci emo­ți­ile, cei care au con­vin­geri ferme sunt cea mai bună masă de ma­ne­vră pen­tru ma­ni­pu­la­tori. Cei care sunt con­vinși, pot fi ușor învinși.

În limba ro­mână, atunci când vrei să de­ter­mini pe ci­neva să gân­dească sau să facă ceva într-un anume fel, spui că vrei să‑l con­vingi. Adică să‑i schimbi con­vin­ge­rea ve­che cu una nouă. Dar să rămână la fel de ha­bo­t­nic și de păr­ti­ni­tor, sol­dat fi­del no­u­lui stă­pân. Con­vins. Învins.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. trambulinesparta.ro

    Sun­tem și aju­tați la greu ca să ne dezumanizăm…


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.