Împarte cu prietenii










Submit

Plicul din halatul de primar

Ca orice pungă plină cu rahat, Sorin Oprescu mân­jește pe toți cei care au fost vreo­dată în rela­ții de prea strânsă pri­e­te­nie cu el, acum când gabo­rii l-au prins cu pli­cul de bani. Deo­cam­dată mai sunt unii care cred că totul e o făcă­tură și că dom' doc­tor o să scape, dar ce nu iau ei în con­si­de­rare e feno­me­nul de ava­lanșă care se declan­șează într-o rețea de-asta de func­țio­nari hoți (scu­zați ple­o­nas­mul!): după ce cad unul se toarnă unii pe alții până intră toți în hâr­dăul cu zoaie.

Oprescu e un șme­che­raș, asta a fost din­tot­dea­una, numai că se găsesc des­tui care n-au ele­men­tara obiș­nu­ință de a-și uti­liza cre­ie­rul când fac eva­lu­a­rea con­du­că­to­ri­lor. Așa se face că bucu­reș­tea­nul sadea, des­pre care sta­tis­tica ne spune că nu e foarte min­tos, a fost capa­bil să voteze de două ori un ase­me­nea exem­plar de ban­dit în frun­tea urbei. La fel cum a fost capa­bil să voteze o nuli­tate incultă pre­cum Pie­done. Și să nu vă mirați dacă în curând o să-l vedeți pe Pie­done pri­mar de capi­tală. Cores­punde per­fect por­tre­tu­lui de can­di­dat per­fect: știe să facă circ.

O tăn­tiță mai modestă, dar de bună seamă bucu­reș­teancă, îi explica unui pri­e­ten că este foarte uimită de ce s-a întâm­plat cu dom' doc­tor Oprescu. "De ce doamnă?" întreabă ami­cul meu. "Eu îl știu de om cum­se­cade, mi-a zis sor'mea care a lucrat soră la Uni­ver­si­tar" a venit răs­pun­sul cla­ri­fi­ca­tor. Foarte mulți din­tre con­ce­tă­țe­nii noș­tri nu-și uti­li­zează pro­priul rațio­na­ment în ast­fel de jude­căți, ci emo­ți­ile ("e băr­bat bine!" sau "e om deș­tept, dom'le, e doc­tor!") sau vali­dă­rile soci­ale trans­mise "din gură în gură" ("mi-a zis mie un cumă­tru de-a unui văr de-al meu"). Femeia de care vă zic nu și-a pus nici o clipă pro­blema să vali­deze prin pro­pri­ile ei cri­te­rii cât de cum­se­cade e domnu' Oprescu, nici să lămu­rească ce înseamnă "a fi cum­se­cade", dacă include — de pildă — one­s­ti­ta­tea.

În zilele care urmează o să-i vedem expuși pe toți cei care l-au ridi­cat în slăvi pe Oprescu, o să asis­tăm la mân­ji­rea lor cu raha­tul marca Oprescu și o să savu­răm zba­te­rile lor de a evita căde­rea în vidanjă. Câteva exem­ple care s-au pro­dus deja:

  • Ponta: nu vă aștep­tați să mă dezic de Oprescu (adică și eu sunt într-un căcat și mai mare, ce mai con­tează că-s pri­e­ten cu hoțul)
  • Drag­nea: Oprescu e un cetă­țean ca ori­care altul, tre­buie să răs­pundă în fața legii (adică mă șterg la fund cu el, deja îmi caut alt can­di­dat pen­tru pri­mă­ria Bucu­rești)
  • Casa Regală: îi retrage deco­ra­ți­ile acor­date (adică vai, dar noi cre­deam că el este alt­fel, că e inte­gru și onest, și el fura.. oh, la, la!)

Acum trei ani o mân­că­toare de rahat îi făcea dom­nu­lui pri­mar o odă în Jur­na­lul Națio­nal, cu pri­le­jul împli­ni­rii vâr­stei de 61 de ani.

Sorin Oprescu este omul care, cand îl suni şi îi spui că ai o pro­blemă, răs­punde «Unde să vin?». […] E omul care încă mai ştie să asculte, în ciuda pro­gra­mu­lui infer­nal pe care îl are.[…] Este genul de pri­mar care-şi începe audienţele la 11,00 şi le ter­mină seara, târ­ziu.[…] Este buni­cul care-şi veghează nepoţii de departe, cu încre­dere în cali­tă­ţile de părinte ale fiu­lui său. […] Sorin Oprescu, la 61 de ani, poate fi con­si­de­rat un om împli­nit. Dar eu ştiu că încă nu este. Mai are multe de făcut: o sală poli­va­lentă, dru­muri mai bune, şcoli mai curate, să-i ajute pe oame­nii aflaţi în nevoie, să adune câi­nii de pe străzi, să con­stru­iască un spi­tal uni­ver­si­tar, după mode­lul vie­nez AKH.

Și toate astea sunt pro­ba­bil ade­vă­rate. Căci Oprescu are în recu­zita sa de șme­che­raș cu priză la public toate aceste roluri, al celui care e aproape de oameni, care îi ascultă pe cei aflați în nevoie, al celui care le știe pe toate, care pro­mite minuni, care ima­gi­nează pro­iecte îndrăz­nețe.

Dar când e departe de ochii celor mulți, dom' doc­tor Oprescu știe că nu e încă un om împli­nit. Mai sunt atâ­tea pro­iecte de înce­put, atâ­tea oport­u­ni­tăți de a lua șpagă. Atâ­tea oca­zii ca cineva să îi stre­coare un plic cu bani în buzu­na­rul hala­tu­lui de pri­mar. Nu mare lucru, o aten­ție, ceva… măcar câteva zeci de mii de euro.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *