Împarte cu prietenii










Submit

Piatră, piatră, piatră, piatră

Se zice că sep­tem­brie e luna ide­ală pen­tru monta­ni­arzi, când mun­tele a adu­nat în el toată căl­dura verii ce toc­mai se încheie și o revarsă blând în zile înso­rite și încă înde­a­juns de lungi pen­tru a stră­bate chiar și poteci mai lungi. Și nu mă îndo­iesc că așa e, doar ca mai există și nefe­ri­cite excep­ții. Cum ar fi de pildă wee­ken­dul tre­cut. Fix când aveam pla­nuri mari pen­tru o tura în Rete­zat.

Dar nici eu, nici pri­e­te­nii cu care am por­nit la drum nu ne-am dat bătuți de o prog­noză meteo nefa­vo­ra­bilă. Așa că într-o joi de dimi­neață ne-am urcat în mașini și-am luat dru­mul către Hațeg, cu pla­nul de a aborda Rete­za­tul din­spre nord, por­nind de la cabana Pie­trele. Nu-i mare lucru de spus des­pre dru­mul până acolo, cu excep­ția unui sfat: n-o luați pe Valea Jiu­lui că o să regre­tați ca și noi. Șoseaua e plină de por­țiuni unde se cir­culă pe un sin­gur sens și se stă la sema­fo­are de simți că îmbă­trâ­nești.

La Câr­nic am dibuit repede locul de par­care gra­tuit, care de fapt e un soi de poie­niță la mar­gi­nea dru­mu­lui, chiar lângă intra­rea în pădure. Teo­re­tic se poate urca și mai sus, la cas­cada Lolaia, dar nu merită să pierzi par­ca­rea comodă și sigură doar ca să scu­tești nici un kilo­me­tru de mers pe jos și să par­chezi pe mar­gi­nea dru­mu­lui. Am urcat vreun ceas jumă­tate sub o ploaie slabă și neho­tă­râtă care a scos sala­man­drele la plim­bare și am ajuns la Pie­trele plă­nu­ind să ne sta­bi­lim baza acolo, la cabană, ca să facem două ture spre cre­astă în două zile con­se­cu­tive.

Am să spun acum câteva cuvinte des­pre cabana Pie­trele, deși e mai degrabă un soi de colec­ție de clă­diri mai mari sau mai mici decât o cabană în ade­vă­ra­tul sens al cuvân­tu­lui. Ne făcu­sem rezer­vare pen­tru joi spre vineri și apoi sâm­bătă spre dumi­nică pen­tru că ini­țial plă­nu­iam ca vineri spre sâm­bătă să dor­mim în cort sus, la lacul Bucura. Prog­noza de vânt puter­nic cu vreme rece și plo­ioasă ne-a schim­bat pla­nul și, aju­nși la Pie­trele, am spus caba­nie­rei că vrem să stăm trei nopți. Cu un ton des­tul de neplă­cut ni s-a expli­cat că nu se poate, că n-avem rezer­vare și că vin gru­puri de turiști stră­ini care vor tre­bui cazați. Părea greu de ima­gi­nat că toate clă­di­rile ace­lea — evi­dent goale — vor fi umplute în zilele urmă­toare, mai ales că vre­mea nu era toc­mai îmbie­toare pen­tru dru­me­ții pe munte. A rămas în coadă de pește pe moment, dar până la urmă s-a rezol­vat și ne-au fost lăsate came­rele. Ceea ce a lăsat un gust neplă­cut a fost tonul nepri­e­te­nos și agre­siv cu care ni s-a vor­bit.

De alt­fel pe tot par­cur­sul celor trei zile nu am inte­rac­țio­nat cu un caba­nier, ci cu un ghi­șeu. N-am văzut-o pe doamna care admi­nis­trează clă­di­rile decât prin inter­me­diul feres­trui­cii pe care ser­vește mân­care, pri­mește banii și împarte che­ile came­re­lor. Nici­când nu s-a inte­re­sat pe ce tra­seu ple­căm, când plă­nuim să ne întoar­cem, cum sun­tem echi­pați, dacă am avut vreo pro­blemă sau cum ne-a fost dru­mul. La Pie­trele nu este de fapt o cabană montană, ci un cen­tru de pro­fit. Nu e un reproș cât mai degrabă o dez­a­mă­gire.

A doua zi a înce­put cu o ploaie măruntă și insis­tentă, care nu s-a sim­țit prea tare câtă vreme am urcat prin pădure. Am apu­cat spre sud, pe Valea Stâ­ni­șoara, cu obiec­ti­vul final vâr­ful Rete­zat, pe mar­caj tri­un­ghi albas­tru. Prin jne­pe­ni­șu­rile din valea care urca am mers o bună bucată cu picioa­rele prin apa care cur­gea din toate direc­ți­ile și ploaia în față, căci vân­tul bătea de sus de peste cre­astă, dar mai târ­ziu am avut nițel noroc și ploaia s-a oprit, ba chiar și vân­tul s-a domo­lit pe măsură ce eram mai aproape de pro­tec­ția cres­tei. Când am ieșit însă în muchia ei rafa­lele reci ne-au cam tăvă­lit entu­zi­as­mul. Vâr­ful Rete­zat, îne­cat într-o mare de ceață, a fost așa­dar doar un drum pe pie­tre ude și alu­ne­coase fără răs­plata pano­ra­mei la care spe­ram. Sin­gura satis­fac­ție a rămas că am reu­șit în ciuda vre­mii să urcăm până acolo.

A treia zi am por­nit pe Valea Rea, către vâr­ful Peleaga. Vre­mea a fost și mai cețoasă, dar fără ploaie. Ici și colo un vân­ti­cel mai risi­pea norii și vedeam puțin din pei­sa­jul din jur. Ace­leași tinoave ali­men­tate de ploaie ne-au dat nițel de furcă, iar mai sus tra­ver­să­rile peste pie­tre au fost parcă și mai difi­cile din cauza umeze­lii. Însă când am ajuns în cre­astă am uitat de toate. Ver­san­ții sudici erau lim­pezi, apă­sați un pic de niște nori care veneau și ple­cau, dar și cu frân­turi de soare. Am putut în sfâr­șit să admi­răm fru­mu­se­țea spec­ta­cu­loasă a abrup­tu­ri­lor Rete­za­tu­lui des­pre care auzi­sem atâ­tea.

Dumi­nică ne-am luat ruc­sa­cu­rile în spi­nare și am por­nit spre casă. În urma noas­tră vre­mea se îndrep­tase și-un soare de vară stră­lu­cea cald peste un cer abso­lut senin. Așa a fost să fie tura noas­tră în Rete­zat, cu ploaie și vânt. Nu i-am pur­tat pică ceru­lui. Ne-am gân­dit doar la fru­mu­se­țea mun­te­lui și la gre­u­ta­tea cu care se lasă des­co­pe­rit. Căci, dacă e ceva ce mi-a părut deo­se­bit în Rete­zat, pro­ba­bil că stânca dură ar fi aceea. Dru­mul este aproape tot tim­pul pia­tră, pia­tră, pia­tră, pia­tră.

Fie­care pas tre­buie pus cu chi­b­zu­ință, fie­care nea­ten­ție poate costa scump. În Rete­zat nu poți umbla cu ochii pe sus dacă nu vrei să-ți sucești glez­nele. Când vrei să-l admiri, tre­buie să te oprești. Rete­za­tul este fru­mu­se­țea cu ochii albaș­tri ai tău­ri­lor și ume­rii pie­troși ai cres­te­lor care îți cere mai întâi totul — timp și putere, inimă și minte — pen­tru a-ți da îna­poi înze­cit. Și fie­care strop de sudoare merită cu pri­so­sință. Așa că nu zăbo­viți și mer­geți acolo, dar țineți minte: pia­tră, pia­tră, pia­tră, pia­tră.

Foto­gra­fii și tra­seu


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *