Cei de la RISE Project au făcut de curând o investigație în lumea producătorilor de bere din România. În esență n‑au aflat foarte multe, pentru că în jurul acestui domeniu există o mantie de secretomanie întreținută de compatrioți ai voștri, oameni pe care îi întâlniți în fiecare zi și care știu adevărul despre ce conține berea pe care o beți, dar vi‑l ascund pentru că sunteți mai puțin importanți pentru ei decât salariul pe care îl primesc. Dar citiți articolul celor de la RISE Project, am pus un link mai jos. Vă asigur că tot ce scrie acolo e adevărat, ba chiar sunt lucruri și mai rele care nu sunt încă știute decât de firmele respective.
Ce e important să țineți minte când duceți la gură un pahar de bere:
- Berea tradițională se produce din malț, care (simplificând) e orz prăjit. Malțul e pus la fermentat și se adaugă alte plante pentru arome, de pildă hamei. În funcție de rețetă, procesul durează 2–4 săptămâni.
- Toți foștii producătorii interni, unii dintre ei folosind încă metode tradiționale de fabricație (de pildă Bere Mureș care producea Neumarkt) au fost cumpărați și unii au fost apoi închiși de marile concerne pentru a elimina concurența. Sortimentele lor au fost preluate ca brand și rețetele modificate după metodologii chimice.
- Ca să crească productivitatea prin scurtarea procesului de producție companiile de bere folosesc cereale brute, adică orz și porumb, cu simplul scop de a produce alcoolul din bere. Fermentația este declanșată și accelerată cu enzime industriale. În loc de săptămâni, procesul durează 4–5 zile.
- Ca să nu existe variații de calitate din cauza loturilor de cereale, gustul se dă din aditivi chimici. Deci adio hamei, adio ingrediente naturale. Citez din articol: “[…] producătorii de enzime fac berea mai accesibilă oamenilor din regiunile cu venituri mici”. Adică v‑au clasificat ca fiind niște sărăntoci care n‑aveți bani de bere bună, dar sunt buni și creițarii voștri, așa că au creat o poțiune ieftină ca s‑o puteți plăti și eventual să beți cât mai multă.
- În foarte multe cazuri rețeta utilizată în România pentru o marcă de bere nu are nici o legătură cu cea utilizată în țările vestice. Pentru noi s‑au inventat rețete “speciale”, intens chimizate. Din această cauză unele companii producătoare de bere au probleme în a valida calitativ propria producție, pentru că ceea ce fac în România este în afara standardelor interne ale grupului din care fac parte. Pentru că iese mult profit toată lumea se face că nu observă această problemă.
- România este singura țară (sau printre foarte puținele) din Europa unde se vinde bere la PET. Noțiunea de ambalaj de plastic pentru bere este inacceptabilă în țările civilizate. Adoptarea ideii de PET în România a pornit de la dozatoarele de bere din anii ’90, iar producătorii au preluat ideea sticlei de plastic ca să reducă costurile și să scape de ambalajele returnabile.
- Într-un PET de bere ambalajul este mai scump decât conținutul. Nu pentru că ambalajul e scump, ci pentru că berea e o poșircă ieftină, compusă din chimicale.
Citiți și INDUSTRIA SECRETĂ DIN SPATELE BERII ROMÂNEȘTI :Rise Project
22:09
Nici măcar berea nu mai e ce‑a fost odinioară… 🙁