Dacă ju­de­căm după re­zul­ta­tele din ul­tima vreme ale na­țio­na­lei de fo­tbal, ar tre­bui să fim de acord cu Pițu­rcă — ori­cât de tare ne-ar sta asta în gât — că am avut no­roc cu punc­tele câști­gate pe vre­mea când el era se­lec­țio­ner. Tata Puiu n‑a re­u­șit nici o vic­to­rie până acum, în ciuda re­pu­ta­tei sale ex­pe­riențe cu care tot noi l‑am po­leit după is­pră­vile cu Steaua din 1986. Doar că din ’86 până acum tre­cură trei­j’de ani. Nici nu-mi dau seama dacă ar tre­bui să plân­gem după aro­ganța lui Pițu­rcă doar pen­tru că ne-ar tre­bui re­zul­tate mai bune.

Ciu­dă­țe­nia e că și nea Puiu și Pițu­rcă lu­crează cu ace­lași ma­te­rial, ace­eași me­di­o­cri ju­că­tori care-și dau cu stângu‑n dreptu’, dar cumva — dracu’ știe cum (scuze, nea Puiu!) — de vreo 3–4 me­ciuri în­coace parcă au ui­tat și pu­ți­nul pe care îl știau. Se­cre­tul o fi con­stând în is­cu­sința de a asam­bla în te­ren o echipă for­mată din ăia care n‑au băut prea mult în ul­ti­mele nopți și, cum nea Puiu nu prea frec­ven­tează clu­bu­rile de noapte, i‑or fi lip­sind in­for­ma­ții esențiale.

În orișice caz, cu toată ru­și­nea de aseară, încă ne mai pu­tem ca­li­fica. Și o pu­tem face în sti­lul nos­tru na­țio­nal, îna­inte de a ne îneca la mal, cu o ul­timă sfor­țare, după ce până atunci am fă­cut pluta ca ba­ro­sa­nii. Mă în­treb însă dacă fo­lo­sește cuiva această ca­li­fi­care, căci e lim­pede ce ni se va în­tâm­pla când vom in­tra pe te­ren cu Spa­nia, Ita­lia sau Franța. Sau al­ții ca ei. O să ne luăm niște bă­tute de n‑o să ne vină să cre­dem. Și-atunci nu mai bine stăm noi acasă?

Păi nu, o să zică im­pre­sa­rii, că la eu­ro­pene nu ne du­cem pen­tru glo­ria spor­tivă a Ro­mâ­niei, ci pen­tru pro­fi­tul sam­sa­ri­lor de ju­că­tori. Nu se știe cum vreun ilus­tru ne­cu­nos­cut din ăsta de la noi ni­me­rește vreun dri­bling is­cu­sit sau vreun gol spec­ta­cu­los și‑l pu­tem vinde la vreun club mare. O să ni‑l tri­mită pa­chet după vreo câ­teva luni, când o să re­a­li­zeze că e be­țiv și fus­tan­giu, da’ vorba e că am luat co­mi­sio­nul. Ceea ce e bine. Că din su­tele alea de mii de euro se mai poate cum­păra vreun Land Ro­ver sau vreun Porsche Ca­yenne pen­tru noua cur­vetă blondă a sam­sa­ru­lui. Și uite așa eco­no­mia crește.

Dar un lu­cru e clar: fo­tba­lul e lu­cru’ dra­cu­lui! De­geaba pupă nea Puiu ico­ni­țele că fără o exorci­zare care să scoată dra­cii pe care i‑a bă­gat Sa­tana aia de Pițu­rcă nu se poate. Eu zic să adu­cem un so­bor de pre­oți. Poate joacă mai bine.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Nicolae Kovacs

    Doar re­cent eram Pe lo­cul 7 in lume ina­in­tea An­gliei care are 9 vic­to­rii din… 9 si a Spa­niei deja cal­ci­fi­cate si sa mai con­ti­nui ?… NU, NU bem apa sa Ne im­ba­tam, bem SPI­RiT si Pro­pa­ganda de proasta calitate !


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.